Astazi am mai pierdut un roman, plecat prea devreme la cele vesnice. Adrian Paunescu a plecat dintre noi si ne-a lasat mult mai singuri si mai tristi. Ne-a lasat in schimb poeziile sale si marea sa dragoste pentru Romania. Dumnezeu sa-l odihneasca. Sunt mult prea trista ca sa mai pot scrie ceva si de aceea indraznesc doar sa adaug doua poezii pe care i le-am dedicat in 1992.

Lacrimile poetului

Intr-o seara am vazut un poet plangand

Erau lacrimi adevarate

Care picurau parca din suflet.

Dar ce spun eu?

Era chiar sufletul poetului

Care a simtit nevoia

Sa se reverse catre noi.

Si atunci, in seara aceea

Udata de lacrimi

L-am descoperit pe poet

Si am inteles ca un asemenea suflet

Poate fi  iertat

De toate greselile pamantesti.

A fost o seara de vis

O seara care m-a facut

Mai buna si mai iertatoare.

Si mi-a redat speranta

Ca va veni o zi

Cand toti oamenii de suflet se vor uni

Ca sa planga si sa rada impreuna

Fara interdictii!

Si atunci, poate

Va fi mai multa fericire pe Pamant.

Vreau sa-i multumesc poetului

Pentru lacrimile sale

Si pentru poeziile sale.

Si vreau sa-l rog sa ma ierte

Ca nu l-am inteles

Pana in acea seara

Cand am plans impreuna cu el.

29 iulie 1992

Poetul

Poetul e un om singur dar cu o multime de prieteni

Prietenii ii sunt foarte fideli si nu-l parasesc niciodata

Si cu toate acestea poetul e singur si neinteles de lume

Pentru ca prietenii cei mai fideli sunt doar versurile sale.

Poetul e un om sarac dar cu o multime de bogatii

Bogatiile sale nu se epuizeaza niciodata si il fac fericit

Si cu toate astea unii il cred foarte sarac si nu-l inteleg

Pentru ca bogatiile sale sunt doar cuvintele mestesugite.

Poetul e un om fericit si nefericit, totodata

E nefericit pentru ca oamenii nu-i inteleg geniul si arta

Si cu toate acestea poetul este un om fericit

Pentru ca oricand se poate refugia in poeziile sale.

Poetul e un om obisnuit sau un geniu, dupa ce moare

De aceea el poate fi singur, sarac si nefericit

Si cu toatea acestea poetul nu este foarte trist

Pentru ca isi cunoaste genialitatea.

Ca orice om, poetul moare intr-o zi dar este nemuritor

El dispare discret si peste un timp ne intrebam: unde-i poetul?

Si cu toate acestea poetul este nemuritor

Pentru ca prin versurile sale el traieste in veci.

24 iulie 1992

Alina Moise

Ziua de ieri a confirmat cu varf si-ndesat ceea ce reprezinta cu adevarat PDL : Penibili – Duplicitari – Lasi. Au votat in Parlament doua legi foarte importante pentru populatie si dupa ce le-au votat in unanimitate au inceput sa spuna ca au gresit. Daca este adevarat ca au gresit se dovedeste ca sunt mai mult decat penibili. Daca au stiut o parte dintre ei (se zvoneste pe la colturi ca aici e vorba de muscatura Buldogului) atunci sunt si duplicitari si lasi. Ideea este ca oricare ar fi adevarul, in acest moment cartoful fierbinte este la Cotroceni si in curtea UDMR-ului.

Basescu se afla in marea dilema – a promulga legile pasand catre Boc problema sau a nu promulga si a enerva si mai tare populatia. Daca promulga va fi dovada ca ii este frica de suspendare si astfel isi dinamiteaza singur soclul de presedinte jucator. Daca nu promulga intra singur intr-un joc ce se poate incheia cu un sah-mat (sa fie o coincidenta faptul ca la ultimul interviu Isarescu avea langa el o tabla de sah cu piesele pregatite?). Sau cumva jocul a inceput de cateva luni? De atunci cand presedintele a iesit si a anuntat taierile de pensii si salarii? E clar ca nu a fost o deschidere prea buna pentru el. Iar ”sacrificarea” Buldogului a fost o mutare si mai proasta pentru pozitia jucatorului, care s-ar putea sa se fi bagat astfel singur in sah. Iar unii pioni se sacrifica uneori pentru adversar (de bunavoie sau siliti de imprejurari). Daca adversarul va muta bine cu motiunea iar presedintele va mai gresi o mutare (nominalizarea unui premier fara consultarea opozitiei), atunci va fi motiv de suspendare, iar referendumul va insemna sah-mat.

Dar si UDMR isi are dilema sa. Are de ales intre a ramane alaturi de Basescu si a-si indeplini visul de a elimina limba romana din zonele cu etnici maghiari (duminica au discutii finale pe tema asumarii raspunderii pe legea educatiei) dar cu riscul de a pierde votanti (limba maghiara nu cred ca tine de foame). Sau de a renunta deocamdata la pretentiile lingvistice si a-si asigura viitorul intr-o noua guvernare.

Alina Moise

Adevaratul slogan al actualei puteri este cat se poate de clar: nimic pentru popor, totul pentru camarila. Ceea ce se petrece este de-a dreptul halucinant. In fiecare zi se mai taie cate ceva din drepturile populatiei in timp ce in dreptul averilor camarilei portocalii se adauga din ce in ce mai mult. Ieri am aflat ca se vor taia din drepturile veteranilor de razboi si fostilor detinuti politici. Va dati seama de aberatia asta totala? De nebunia in care traim? La cat de putini mai sunt oamenii din cele doua categorii ce fel de economie se face? In afara de umilirea ultimilor eroi  ai acestei tari ce obtin guvernantii? Nimic. Si iata cum cercul se inchide. Ceea ce urmaresc acesti indivizi cu adevarat este reducerea la absurd a unui intreg popor. Nu este vorba doar de taierea unor drepturi, ci de umilirea oamenilor, de un atac concentrat la demnitatea tuturor celor care nu fac parte din camarila portocalie.

Pentru acesti indivizi noi nu contam. Sunt atat de siguri de sistemul pe care l-au creat incat nu le mai pasa de nimeni si de nimic. Dupa cel putin trei runde de alegeri unde au putut sa faca ce si cum au dorit, noi nu mai contam nici macar la vot. De aceea fac totul la vedere.  In nebunia lor isi inchipuie ca pot face absolut orice, fara consecinte. Si din pacate, pana acum s-a dovedit ca suportam orice, acceptam si inghitim in sec. Atunci cand unii mai rabufnesc pe ici pe acolo, ceilalti fie tac, fie isi spun ca uite cum fac aia scandal care au oricum mai mult decat noi. Pe asta se si bazeaza guvernantii. Pana nu vom intelege ca noi toti, in ansamblu nu reprezentam pentru ei nimic, chiar nu avem nicio sansa.

Alina Moise

Actiunile marinarului din ultimele zile mi-au reamintit doua proverbe: ”cine sapa groapa altuia, cade singur in ea” si ”cine rade la urma, rade mai bine”.

Dupa lupte seculare marinarul a reusit sa alunge buldogul sau cel putin asa isi inchipuie. De fapt nu a facut decat sa-i dezlege lantul si sa-l lase liber in ograda partidului. Cum nu a avut curajul sa-l alunge cu propria mana s-a folosit de niste intermediari considerati binevoitori (dupa principiul culorii ochilor), precum si de o stratagema ce s-a dovedit a fi castigatoare pentru moment.  Dar pe termen lung, actiunile ultimelor zile il vor prabusi pe marinar, nu in valurile marii, ci chiar in groapa atat de minutios pregatita pentru buldog.

L-am vazut aseara razand, vesel nevoie mare, multumit ca i-au iesit din nou jocurile si a reusit sa mai fraiereasca niste creduli. Ceea ce nu stie (si nici nu ar avea cum sa inteleaga) este ca deja a pierdut! si conform proverbului, cine va rade la urma, va rade mai bine.

Sunt sigura ca in curand poporul asta al nostru va reinvata sa zambeasca si chiar sa rada sanatos, in cele din urma.

Alina Moise

Ne aflam in anotimpul culesului. Nu stiu cum se prezinta recoltele agricole, in schimb recolta socio-politica a guvernarii basesciene este foarte ”bogata”. Minciuni, nesimtire, furaciuni, mizerie, violenta de limbaj – reprezinta ceea ce a semanat in ultimii ani cel care poarta titulatura de presedinte al acestei tari. L-am auzit cu totii etichetand niste oameni care isi faceau doar meseria: gaozar si tiganca imputita! Iata ca a venit si vremea culesului: la Cotroceni la poarta s-a strigat – iesi afara javra ordinara! Si nu au fost niste simpli cetateni suparati, ci cateva mii de politisti revoltati si pe deasupra in uniforma!

Iata unde duce mitocania! Iar in zilele urmatoare vom vedea unde duce nebunia. Raspunsul oficial al celui care totusi mai poarta titulatura de presedinte a fost inca o incalcare a legii. Astfel, Politia si Jandarmeria au fost ”pedepsite” prin excluderea din coloana oficiala prezidentiala. Iar bocul si-a imitat seful imediat.

Ne aflam intr-o situatie fara precedent – o disolutie a autoritatii statului pornita din zona in care se afla chiar cel care ar trebui sa fie garantul functionarii sale, presedintele tarii.

Avem cea mai puternica dovada a iresponsabilitatii! Si cred ce se cere de urgenta o expertiza psihiatrica amanuntita.

Lucrurile se precipita si situatia tinde sa devina exploziva. Totul se petrece mult prea la vedere: in Parlament pedelistii au furat pe fata (desi au in orice moment majoritatea!) si nu la orice lege, ci la acea lege care afecteaza intreaga populatie mai devreme sau mai tarziu.

Cred ca undeva s-a luat deja o decizie in privinta regimului basescian. Tot ceea ce imi doresc este sa nu se ajunga la aberatii. Suferintele acestui popor sunt deja la o cota mult prea inalta. Rezolvarea nu se afla in strada, ci la indemana celor care au permis acestui individ sa se cocoate in scaunul de presedinte al acestei tari.

Alina Moise

Ne confruntam cu o problema deosebit de grava din cauza mentalitatii noastre: constiinta nationala de victima. Iata cum gandim: totul merge rau din cauza politicienilor care sunt rai si noi nu avem ce face decat sa suportam consecintele. Jelania asta fara sfarsit nu ne va aduce nimic bun. Si nici faptul ca ne lasam manipulati la fiecare pas. Ni se spune in fiecare zi ca din cauza clasei politice am ajuns unde am ajuns iar asta functioneaza ca picatura chinezeasca. Simti cum te apuca lehamitea, te apuci sa dai marunt din buze la adresa tuturor si te adancesti in depresie. Este exact ceea ce se doreste. Sa stai pasiv si deprimat, sa nu mai reactionezi, sa nu mai speri, sa iti fie frica de tot si de toate dar mai ales de ziua de maine. Astfel se poate stapani o tara, cu acordul tacit al locuitorilor ei. In Romania se intampla de ani buni toate astea, la care se adauga povestea cu  capra vecinului. Asa ne lasam pacaliti cel mai usor, de exemplu cand votam in majoritate reducerea numarului de parlamentari cica din motive de economie dar gandind in sinea noastra ca asa le-o platim noi politicienilor aia rai. De fapt nu facem altceva decat sa le facem jocurile celor carora credeam ca le-o platim si tot noi iesim in final in   pierdere.

Haideti sa invatam sa spunem nu. Sa nu ne mai autovictimizam spre a nu mai fi victime sigure. Sa fim atenti si sa nu ne lasam manipulati. Cand sunt alegeri sa mergem la vot si sa votam in cunostinta de cauza. Sa nu ne lasam incolonati sau sa accceptam o galeata sau cativa banuti in schimbul unui vot care ne poate aduce un calvar de minim patru ani. Haideti sa ne schimbam pe noi ca sa putem sa-i ajutam si pe altii sa faca asta si mai ales ca sa ne putem schimba viata in bine. Totul depinde de noi daca vrem sa credem cu adevarat ca este posibil. Si astfel vom putea deveni germenul schimbarii mentalitatii colective si vom inceta sa mai fim victime.

Alina Moise

Basescu tine sa ne reaminteasca faptul ca este presedinte si ca ne reprezinta pe toti. Eu nu pot sa accept sa fiu reprezentata de el. Nu am sa aduc alte argumente decat o singura imagine care spune totul. Cand acest presedinte cu  comportament aberant ajunge pana acolo incat se manifesta in prezenta unui alt sef de stat, lucrurile tind sa o ia razna rau de tot pentru aceasta tara. Si cum am mai spus, Romania nu are nicio vina, in primul rand pentru faptul ca are asemenea cetateni, care permit prin alegerile lor gresite sa se ajunga in astfel de situatii imposibile.

Pe mine acest presedinte nu ma reprezinta.

Alina Moise

Nimic din ceea ce se intampla nu este intamplator. Ar fi bine sa ne obisnuim cu acest adevar si sa incercam sa citim printre randuri inainte de a ne lasa purtati de val. Ma intristeaza sa vad ce usor ne lasam manipulati de fiecare data, desi tiparele au devenit din ce in ce mai vizibile, chiar previzibile as putea spune.

Haideti sa facem un studiu de caz: Laszlo Tokes. In decembrie 89 acest personaj a intrat in viata noastra si inca mai este considerat de foarte multi ca si initiatorul actiunilor revolutionare de la Timisoara. Acest om care se autointituleaza pastor are de fapt un comportament exact contrar atat din punct de vedere spiritual, cat si moral. Dar in loc sa fie sanctionat pentru iesirile sale, total incompatibile cu pozitia unui pastor, el este sustinut si chiar promovat, mai ales politic, ajungand vicepresedinte al Parlamentului European. Declaratiile sale au fost intotdeauna dincolo de limitele legalitatii si bunului simt dar acum au si mai multa greutate din noua sa pozitie, mai ales ca nu au fost sanctionate de niciun oficial european! Acestea sunt faptele, la prima vedere. Dar sa privim putin in spatele cortinei. Tokes a fost intotdeauna doar portavocea, iar interventiile sale au fost tratate de cele mai multe ori ca si cele ale lui Vadim. Dar nimeni nu a stat sa analizeze ce s-a intamplat de fiecare data – maghiarii au obtinut din ce in ce mai multa putere si mai ales din ce in ce mai mult acces la resurse. Si  uite asa, pas cu pas se apropie de adevaratul lor deziderat: regionalizarea Romaniei. Acum, cand vicepresedintele Parlamentului European, Laszlo Tokes vorbeste despre autonomie, trebuie sa cititi printre randuri – regionalizare. Si daca veti urmari si declaratiile celui care doar poarta titulatura de presedinte al Romaniei ,va veti lovi tot de – regionalizare, printre hahaieli, amenintari si palavrageala despre o asa-zisa descentralizare. Multi vor spune: ei si ce? Acum avem alte probleme: intretinerea de la iarna, ce vom mai pune pe masa; ori si mai si: cine se mai sinucide si de ce sau pe cine mai dezgropam azi! Ca sa nu mai spun despre cei care vor rasufla usurati: uf, am scapat de chestia aia cu autonomia, ca a fost presedintele baiat destept si a facut el mai repede regionalizarea!

Si acum sa vedem ce inseamna de fapt si de drept regionalizarea, care este ascunsa foarte abil sub denumirea de descentralizare, autonomie locala  sau dezvoltare regionala. De fapt, se doreste astfel federalizarea Romaniei, prin schimbarea  organizarii administrativ-teritoriale din actualele judete, in regiuni – care vor avea atributii de autoguvernare si probabil chiar guvernatori in locul actualilor prefecti. Oamenii vor fi pacaliti din nou cu asa-zisele norme europene, plus promisiunea ca banii din impozite si taxe vor ramane in cadrul regiunilor si  vor fi folositi pentru dezvoltarea zonei, in loc sa fie trimisi la bugetul de stat. Terenul a fost foarte bine pregatit, mai ales in Ardeal, unde se vorbeste de peste 15 ani despre faptul ca ardelenii contribuie cel mai mult la bugetul national si nu primesc aproape nimic inapoi, in infrastructura. Mai nou asa-zisa autonomie locala se implementeaza cu pistolul in mana (a se vedea situatia cu cei 5 impuscati la Cogealac).Totul va fi foarte bine ascuns in spatele unor asa-zise reduceri de cheltuieli administrative, prin reducerea numarului functionarilor, consilierilor locali si judeteni si a birocratiei. Cetatenii nu se vor opune pentru ca s-au saturat pana peste cap de politicieni, minciuni, hotie si birocratie. Unii chiar se vor bucura si vor spera ca astfel se va schimba ceva. Cu siguranta se va schimba, dar nu neaparat in bine. De ani de zile se vorbeste despre transformarea Bucurestiului intr-o zona metropolitana (initiatorul primului proiect, Vasile Gherasim a trecut de 4 ani de la PSD la PDL) iar in aceste zile se vorbeste din ce in ce mai des despre un alt  proiect prin care sa se desfiinteze consiile sectoarelor, primarii de sector sa nu mai fie primari ci niste administratori alesi din randul consilierilor generali in timp ce primarul general ar deveni un fel de guvernator general sau asa ceva. Frectie la picior de lemn si pacaleala pentru fraieri. Astfel  se vor putea aranja alegerile mai usor iar banii vor fi sifonati si mai cu spor si mai ales cu cat mai putini intermediari! Cetatenii doar se vor certa intre ei si in final vom ramane cu totii cu buza umflata ca de fiecare data in ultimii 20 de ani. Iar de data asta va fi fara cale de intoarcere.

Din momentul in care regionalizarea va deveni efectiva, zone intregi se vor scufunda in cea mai neagra saracie, fara posibilitatea de a se mai ridica vreodata. Am inteles ca mai mult de sase milioane si jumatate dintre romani nu platesc niciun impozit sau vreo taxa, iar regiunile exact astfel se vor autoguverna – cu fonduri proprii. Zonele sarace vor deveni din ce in ce mai sarace, infrastructura si asa deficitara se va prabusi in cel mai scurt timp. Iar administratia centrala va fi dependenta de fondurile transmise de catre regiuni. Astfel Romania va ajunge sa fie condusa de si mai putini oameni, care vor avea controlul total al putinelor resurse ramase. Majoritatea covarsitoare a romanilor nu vor mai avea efectiv nici un cuvant de spus, nicio sansa (mai ales accesul la educatie va fi astfel practic restrictionat de facto).

Unii se vor grabi sa spuna ca toate acestea nu se vor intampla, ca sondajele dau PDL la 12%, ca 65% il vor pe Basescu suspendat, ca PSD si PNL cresc mai ceva ca Fat Frumos din povesti. Povesti! Exact asta sunt. Si uitati-va atent la reactiile sefilor opozitiei – deja se cred castigatori in 2012 fara sa faca nimic altceva decat sa se atace reciproc! Previzibil si foarte trist. Si eu am incercat sa sper ca Ponta si Antonescu se vor comporta altfel. Dar nu avem noi norocul asta. Au crescut politic intr-un mediu mult prea viciat si nu reusesc sa se desprinda si sa gandeasca din afara sistemului. Astfel, Ponta sustine fatis votul obligatoriu iar Crin Antonescu nu respinge ideea. Niciunul dintre ei nu vede sau nu vrea sa vada faptul ca votul obligatoriu va fi ultimul pas catre distrugerea acestei tari si mai mult ca sigur si a propriilor lor partide.

Si acum sa vedem ce poate insemna votul obligatoriu in acest context in care se afla acum Romania. In primul rand va fi ultimul pas prin care ne vom intoarce in timp cu 20 de ani. In 89 am iesit in strada pentru ca ne lipsea libertatea, nu mai gaseam ce ne trebuia pentru pus pe masa si eram obligati sa mergem la vot. Acum, dupa 20 de ani foarte multi si-au pierdut libertatea reala din cauza saraciei si politicienilor corupti, nu prea mai gasim bani ca sa avem ce pune pe masa si s-ar putea sa fim din nou obligati (chiar amendati daca nu ne prezentam daca se poate incolonati) sa mergem la vot. Care va fi rezultatul? Un drept transformat in obligatie va determina si un comportament la vot pe masura. Cei care nu doresc sa voteze vor vota la misto, in bataie de joc, sperand ca astfel vor sanctiona politicienii si de fapt se vor sanctiona chiar pe  ei. Vor vota cu partide extremiste sau populiste si vor legitima personaje gen Dan Diaconescu sau Gabriel Oprea. Ponta si Antonescu vor constata prea tarziu ca au pierdut mai mult decat au castigat. Pentru ca dupa ce votul obligatoriu va deveni efectiv, Constitutia va putea sa fie schimbata in orice moment, fara temerea de acum ca nu se vor prezenta 50% plus unu. Iar prerogativele premierului ar putea sa fie extinse in asa fel incat puterea aparenta sa se afle in aceasta zona. Va putea sa treaca orice referendum aberant. Regionalizarea se va implementa cat ai bate din palme. Nicio frauda nu se va mai putea dovedi nici macar in presa pentru ca nu vor mai exista mijloace de comparatie – reimpartirea administrativ-teritoriala va bulversa partidele, mai ales PSD, organizat la nivel local pe actualul sistem. Daca planul este pe cale sa fie implementat la localele din 2012, iar eu asta cred, PSD si PNL isi asteapta cu mainile in san autodistrugerea.

Si nu ar trebui sa ne mire ca Elena Udrea va ajunge guvernator general al regiunii Bucuresti si va raspunde direct in fata premierului Traian Basescu. Cu totii vom face marunt printre dinti, unii vor pleca in cele patru zari fara sa mai priveasca inapoi, altii nu vom avea de ales si vom ramane aici sa suportam consecintele. Vom vorbi in continuare despre neputinta, politicieni corupti, Basescu tartorul tuturor relelor, viata noastra chinuita etc. Vor fi din ce in ce mai putini pensionari din cauze naturale dar mai ales politice. Din ce in ce mai putini angajati mai ales in regiunile sarace sau saracite. Tot mai putina educatie din care va rezulta si mai putina minte. Gandirea logica deja e pe cale de disparitie, de ce ne-ar mira disparitia treptata a gandirii insasi?! Mai ales ca astfel nu ar mai fi necesara perdeaua de fum care ii ascunde pe cei care detin de fapt puterea reala.

Baietii veseli au descoperit ca perdeaua de fum a ajuns sa-i coste prea mult. Iar ei sunt obisnuiti sa traiasca bine fara sa faca prea mult efort in privinta multimii. Stiti expresia: prosti, dar multi. Ei bine este foarte adevarat ca ne vor prosti dar au cu adevarat o problema la partea cu ”multi”. Pentru ca din mai multi apar si mai multi care gandesc si care ajung sa vada matrix-ul si sa nu mai poata fi controlati. Si ceea ce li se pare cu adevarat grav este ca incearca sa-i scoata si pe ceilalti din priza, cu orice risc.

Traim intr-o lume care devine din ce in ce mai virtuala: de la viata pe Internet la banii virtuali, de la cetatenii virtuali la alegatorii virtuali. Multi se tem de cip-uri si alte mijloace de cvontrol virtual. Dar nu uitati ca in lumea asta virtuala inca mai exista in orice moment optiunea ”reset” urmata de o completa devirusare. Eu am facut asta de cateva ori si ma simt din ce in ce mai bine! Ceea ce va recomand si voua. Acum, cat nu e prea tarziu si mai ales cat inca se mai poate!

Alina Moise

Societatea romaneasca se afla intr-o criza profunda, generalizata si atipica fata de celelalte tari din Uniunea Europeana. Romania este o tara cu o mentalitate aproape imposibil de explicat, deoarece peste dimensiunea psihologica nationala greu de definit si de inteles s-au grevat tarele comunismului si un implant partial reusit de capitalism si democratie. Fostul presedinte al Romaniei, domnul Ion Iliescu a explicat starea de fapt printr-o exprimare plastica si foarte aproape de realitate ”capitalism de cumetrie si democratie originala”.

In Romania criza economica nu poate fi combatuta cu armele clasice deoarece se impleteste foarte strans cu o criza morala, sociala si politica – o criza de sistem, in care chiar identitatea si autoritatea institutiilor statului se clatina din ce in ce mai periculos.

Totul a inceput in perioada comunista, cand acestui popor i-a fost mutilat sufletul. S-a actionat sistematic si ca la carte, prin distrugerea sau pervertirea valorilor in mod direct, fizic, dar mai ales la nivelul  mentalului colectiv. Elitele acestui neam din toate domeniile au fost efectiv decimate in inchisori, prin obligarea la compromis sau prin colaborationism. Foarte multi au fost ucisi sau au zacut ani grei in inchisori, pentru ca mai tarziu sa le fie interzis sa-si manifeste competentele. Oportunistii au preferat colaborationismul pentru a-si salva viata si cariera, dar astfel au participat mai mult sau mai putin voluntar la distrugerea sau pervertirea valorilor, ierarhiilor, moralitatii si chiar a credintei.

Sistemul educational ateist, limitat si puternic indoctrinat din perioada comunista a format generatii de ”oameni noi”. Credinta si traditiile au avut cel mai mult de suferit. Si este stiut ca un om care nu crede cu adevarat in ceva sau macar in cineva este predispus la instabilitate si disconfort psihic si nu isi poate forma o relationare corecta cu ceilalti din punct de vedere moral si spiritual.

Pe acest fond deja existent, stilul de viata din cei douazeci de ani de post-comunism a avut un efect devastator asupra marii majoritati a populatiei total nepregatite pentru confruntarea cu problemele economico-sociale ale capitalismului din ce in ce mai salbatic de la noi.  Astfel au aparut grave probleme in plan psihologic, de cele mai multe ori netratate din lipsa educatiei, a posibilitatilor materiale sau pur si simplu din lipsa increderii in si asa prea putinii specialisti in domeniu.

Totusi, problema cea mai grava cu care se confrunta Romania in aceasta perioada este insa de natura politica. Exista derapaje grave de la principiile democratice si ale separatiei puterilor in stat care trec aproape neobservate de catre partenerii nostri din Uniunea Europeana pe fondul crizei economice generalizate din zona euro si a problemelor cu care se confrunta in particular fiecare stat membru.

De ce am ajuns in acest punct periculos dupa 20 de ani de democratie originala? In primul rand din cauza faptului ca principiile democratice au fost introduse in mod mecanic, artificial, fara un proces real de constientizare si intelegere de catre marea majoritate a populatiei. La noi si societatea civila a fost creata artificial, fie cu sustinere financiara din exterior in prea putine cazuri sau direct de catre mediul politic sau de afaceri din interior exclusiv spre propriul interes.  Cetatenii nu au fost educati cu adevarat in spirit democratic si astfel nu putem vorbi despre o presiune a opiniei publice in acest domeniu. Iar in paralel s-a produs o deteriorare si chiar o distrugere partiala prin subfinantare a sistemului educational institutionalizat de stat, din incompetenta, dezinteres sau politicianism.

Ne-am trezit in anul de gratie 2010 ca nu prea mai avem la ce sa ne raportam. Ierarhia valorilor rasturnata de comunisti prin promovarea incompetentilor pe principiul rotirii cadrelor, a continuat dupa 1989 prin promovarea nonvalorii pe criterii de apartenenta politica in toate guvernarile. Fenomenul de cumparare a diplomelor si chiar a titlurilor stiintifice s-a impletit perfect cu impiedicarea accesului celor cu potential real dar fara bani sau carnet de partid la functii publice sau uneori chiar la educatie.

Criza romaneasca atipica devine astfel marca inregistrata pe fondul lipsei reperelor morale si promovarii nonvalorii in combinatia mortala cu derapajele democratice din ce in ce mai frecvente ale presedintelui si puterii in exercitiu. La toate acestea se adauga incompetenta din zona de decizie economica si lipsa perspectivelor si a sperantei pentru marea majoritate a romanilor.

(Acest material reprezinta contributia mea la revista Scolii Europene Ovidiu Sincai in cadrul participarii la a cincea editie a Universitatii de vara pentru democratie de la Consiliul Europei, Strasbourg 28 iunie – 2 iulie 2010)

Alina Moise

Politica actualei puteri este o suma de aberatii mai ales din punct de vedere economic. Avem de-a face cu foarte multa incompetenta, obedienta fata de seful de la Cotroceni si mai ales bataie de joc la adresa populatiei. Nu mai au nicio limita si nu le mai pasa de absolut nimic.

Avem de-a face cu o guvernare bazata pe frica. Desi situatia reala nu este chiar atat de grava, masurile aberante sunt menite sa sperie si sa provoace o stare permanenta de nesiguranta. Parca avem de-a face cu un concurs intre ministrii – care reuseste sa inspaimante mai tare populatia.  Si apoi tot ei vin si isi exprima temerile ca ar putea avea loc explozii sociale, senzatia indusa fiind ca exact asta isi doresc. Oare de ce? Cred ca avem de-a face cu un scenariu foarte abil. Se cauta sa se provoace artificial agitatie pentru ca astfel sa se consume incet si controlat energia care tinde sa se acumuleze si ar putea exploda total necontrolat, cand situatia va deveni cu adevarat grava si viata tuturor va fi afectata ireversibil.

Frica este si baza relatiilor din interiorul puterii portocalii. Pe primul loc se afla frica tuturor fata de dosarele aflate in mainile presedintelui  si  teama de a nu mai fi inclusi in  procesul de impartire a prazii. PDL este un partid care a investit foarte mult pentru a ajunge la putere si considera ca acum trebuie sa isi amortizeze si mai ales sa-si valorifice aceste investitii. Exista o adevarata batalie intre grupurile formate in jurul liderilor mai puternici. De aici si anumite dezvaluiri din presa acestor zile.

Aberatiile guvernamentale si prezidentiale sunt justificate cu articole din Constitutie. In acest timp se incearca si acapararea ultimului bastion reprezentat de Curtea Constitutionala. Iar peste toate se asterne durerea celor care sufera din ce in ce mai mult fara sa aiba vreo speranta ca se va mai putea schimba ceva. Iar acolo unde nu mai este speranta disperarea distruge incet dar sigur fiinta umana. Sa fie aceasta solutia finala a regimului portocaliu?

Alina Moise