Este 1 Decembrie si ar trebui sa ne bucuram pentru ca este ziua Romaniei. Din pacate noi nu serbam niciodata Romania, in fiecare an o comemoram. Peste tot se depun coroane intr-un ritual robotizat si pe muzica funebra. Se fac parade chinuite si apoi fuga la fasole cu ciolan, sarmale si alte pomeni de acest gen. Pare ca dupa comemorare urmeaza ceva ce seamana mai mult a parastas. La TV auzim si mai multe lamentari decat in restul anului, asezonate cu manele si discursuri plictisitoare ale potentatilor zilei. Astazi si vremea parca deplange starea Romaniei.

Imi doresc sa traiesc acea zi in care vom serba Romania. Cand ne vom bucura deopotriva pentru realizarile stramosilor si pentru cele ale zilelor noastre. Cand vom incinge o adevarata hora a unirii – in cuget si-n simtiri, cum spunea poetul. Eu inca mai sper. Si de aceea va spun tuturor La Multi Ani! Bucurati-va ! Traiti !

Alina Moise

Astazi am mai pierdut un roman, plecat prea devreme la cele vesnice. Adrian Paunescu a plecat dintre noi si ne-a lasat mult mai singuri si mai tristi. Ne-a lasat in schimb poeziile sale si marea sa dragoste pentru Romania. Dumnezeu sa-l odihneasca. Sunt mult prea trista ca sa mai pot scrie ceva si de aceea indraznesc doar sa adaug doua poezii pe care i le-am dedicat in 1992.

Lacrimile poetului

Intr-o seara am vazut un poet plangand

Erau lacrimi adevarate

Care picurau parca din suflet.

Dar ce spun eu?

Era chiar sufletul poetului

Care a simtit nevoia

Sa se reverse catre noi.

Si atunci, in seara aceea

Udata de lacrimi

L-am descoperit pe poet

Si am inteles ca un asemenea suflet

Poate fi  iertat

De toate greselile pamantesti.

A fost o seara de vis

O seara care m-a facut

Mai buna si mai iertatoare.

Si mi-a redat speranta

Ca va veni o zi

Cand toti oamenii de suflet se vor uni

Ca sa planga si sa rada impreuna

Fara interdictii!

Si atunci, poate

Va fi mai multa fericire pe Pamant.

Vreau sa-i multumesc poetului

Pentru lacrimile sale

Si pentru poeziile sale.

Si vreau sa-l rog sa ma ierte

Ca nu l-am inteles

Pana in acea seara

Cand am plans impreuna cu el.

29 iulie 1992

Poetul

Poetul e un om singur dar cu o multime de prieteni

Prietenii ii sunt foarte fideli si nu-l parasesc niciodata

Si cu toate acestea poetul e singur si neinteles de lume

Pentru ca prietenii cei mai fideli sunt doar versurile sale.

Poetul e un om sarac dar cu o multime de bogatii

Bogatiile sale nu se epuizeaza niciodata si il fac fericit

Si cu toate astea unii il cred foarte sarac si nu-l inteleg

Pentru ca bogatiile sale sunt doar cuvintele mestesugite.

Poetul e un om fericit si nefericit, totodata

E nefericit pentru ca oamenii nu-i inteleg geniul si arta

Si cu toate acestea poetul este un om fericit

Pentru ca oricand se poate refugia in poeziile sale.

Poetul e un om obisnuit sau un geniu, dupa ce moare

De aceea el poate fi singur, sarac si nefericit

Si cu toatea acestea poetul nu este foarte trist

Pentru ca isi cunoaste genialitatea.

Ca orice om, poetul moare intr-o zi dar este nemuritor

El dispare discret si peste un timp ne intrebam: unde-i poetul?

Si cu toate acestea poetul este nemuritor

Pentru ca prin versurile sale el traieste in veci.

24 iulie 1992

Alina Moise

Decembrie 2009. Romania. Saracie, coruptie, hotie, prostie. Alegeri fraudate: voturi cumparate, furate, falsificate, fortate. Capete plecate. Minciuni, amenintari, ura. Tradare, pradare, predare, plecare. Teama, frica, teroare. Fara solutii. Fara speranta.  Somaj, depresie, viroza, nevroza, psihoza. La asa situatie – bravo tie natie!

Romania nu are nicio vina! Noi – da! Pentru ca tacem si ne adaptam. Pentru ca uram mai mult decat iubim. Pentru ca acceptam fenomenul capului plecat. Pentru ca ne roade invidia si ni se potriveste perfect zicala cu bucuria de la moartea caprei vecinului. Pentru ca suntem delasatori si fatarnici. Pentru ca desi cica nu iubim tradarea, in secret ii admiram pe tradatori. Pentru ca facem compromisuri si fugim de responsabilitate. Pentru ca ne plangem de mila si atat. Pentru ca ne vindem pe nimic si pe urma blestemam soarta. Pentru ca nu stim sa traim sau nu suntem in stare si atunci nu-i lasam nici pe altii. Pentru ca permitem sa ne conduca cei mediocri sau chiar cei mai rai dintre noi. Pentru ca in loc sa invatam din greseli, le repetam la infinit.

Cu toate acestea Romania exista – asa trista si ciuruita de nepasarea noastra si de nesimtirea conducatorilor vremelnici – si va exista. Pentru ca ea este dincolo de noi.

Alina Moise

Cel mai fierbinte subiect al acestei saptamani este mai mult ca sigur castigarea fotoliului prezidential din America de catre democratul Barack Obama.
Printre plans, aplauze, dans, bucurie sau suparare, sondaje peste sondaje, ceea ce mi s-a parut cel mai tare a fost tehnologia folosita de CNN special pentru acest moment istoric.
Sincera sa fiu nu am stat cu ochii lipiti de televizor pana spre dimineata, cum am auzit ca au facut multi, dar noroc cu colegii de munca, altfel cu siguranta as fi ratat noutatea de la CNN – fie vorba intre noi, nu degeaba CNN e CNN
Pe langa numeroasele grafice complexe, cu care ne-au obisnuit si televiziunile din tara, realizarea carora nu prezinta cine stie ce smecherie si a transmisiunilor live, simultane, cu care inca noi suntem rau in urma (nici nu vreau sa amintesc aici de celebrele dume date de prezentatorii romani,de fedurile de pe post sau comutari nereusite ale regizorilor de emisie), cei de la CNN au venit cu…o holograma.
Exact cum ati auzit…o holograma si noi inca ne cacaim la amaratele de talk-show-uri din studio.
Mai multe nu am de comentat, va las in continuare sa urmariti ceea ce a realizat CNN.

Ca de obicei artistii intuiesc mai bine natura politicii decat jurnalistii. Ascultand acest clip al ”Sarmalelor reci” am avut iarasi revelatia inutilitatii politicii, aceasta telenovela pe care o comentez facand si eu un rudiment de telenovela oglindita, desfasurata intr-un topos al lui Jules Verne-Machiavelli. Politica este spatiul in care principiul identitatii este suspendat. Un anti-paradis-.

Iata ca totusi exista imposibilul. In cea mai democratica si updatata tzarisoara din lume am depistat o urma de gandire traditionala, conservatoare si reactionara.. deghizata, desigur, in melodie de succes. Sunrise Avenue sunt responsabilii de acest puseu de misoginism. Si totusi, ce face INGSOC-ul nostru postmodern, si a sa politie muzicala?

..ca sa poata asfalta hartoapele autostrazilor limbii romane de azi. Hartoapele lui ”care” in loc de ”pe care”, ale ”almanahelor” si ”succesurilor”. Dar in loc de Eminescu noi nu mai avem nici macar un Prutean, nici macar un Andrei Gheorghe – unul e mort, altul inamorat. Asa ca limba romana postmoderna ramane cu noi si cu plombele engleziste si fanteziste din vocabularul ei. Iar noi ramanem cu plombele cazute in fata a doua fenomene sincrone – scaderea populatiei Romaniei si diluarea limbii noastre. Si cum spunea unu`Cioran – nu traiesti intr-o tara, traiesti intr-o limba. Restul e tacere.

Nu numai Lavinia abereaza muzical, ci si amicul ei de taina Ludovic, intaiul menestrel al Balcanilor, de la care tanara Lavinia lua probabil lectii in deplasarile prin tara. Lectii de canto desigur. Pesemne recitau impreuna scena balcoanelor;), din ”Romeo si Lavinia”, piesa postmoderna a indragostitilor secreti ai Aliantei.. Ce s-o fi ales din balcoanele iubirii lor… de Frumos? O plimbare impreuna – dar nu mana in mana – pe centura politicii…in ranjetele lui Traian.

M-a tulburat mai demult aceasta reclama.. geniala. Mai era una la Clicknet, alta la Stella Artois..Reclame in care personajul principal este Destinul. De la mare, mi-am amintit de ea.Si nu uitati, cand va uitati.. un cloue – masinile de pe Calea Victoriei merg in sensul..invers –

.. a invins. Si stiti din ce motiv il numesc veterinar? Numai zoologia poate circumscrie clasa politica romaneasca actuala. Herr Doktor poate fi un inceput de reforma, inceput timid precum un spritz de vara, dar totusi inceput – al schimbarii acestei clase politice. Calitatile de doctor ale lui Oprescu sunt incontestabile. Sa speram ca se va descurca de la primarie; dar mai ales din postura de pivot al fortelor de centru-stanga romanesti. Sorin Oprescu trebuie sa fie un contracandidat al bucurestenilor – impotriva subtilului doctor portocaliu. Doctor in otravuri politice. Chirurgul sau otrava?