Trebuie sa ne schimbam fundamental stilul de gandire despre noi insine. Sa avem discernamant in tot ceea ce gandim, privim, ascultam sau citim. Sa nu mai permitem altora sa gandeasca pentru noi si doar sa luam de-a gata, pentru ca astfel permitem de fapt sa fim manipulati sau si mai grav ajungem sa ne auto-manipulam. Atunci cand nu analizam in mod constient situatiile si luam de-a gata ceva de la televizor, doar pentru ca un asa-zis expert a spus-o, gresim fundamental. In acest fel renuntam la o parte importanta din noi si investim cu putere asupra noastra insusi sistemul pe care tot noi il blamam.

Schimbandu-ne mentalitatea ne schimbam viata pas cu pas. Efortul de gandire si de analiza,  pe nivelul fiecaruia dintre noi de intelegere, ne va aduce discernamantul in tot si in toate. Vom ajunge treptat sa facem mult mai usor deosebirea intre ceea ce este adevarat, ceea ce doar pare a fi si ceea ce nu este. Orice inceput este greu, dar beneficiile sunt foarte mari. In primul rand ne vom regasi pe noi insine dincolo de mastile sociale create sau acceptate, in urma judecatilor si etichetelor celorlalti. Nu vom mai permite nimanui sa judece in locul nostru cine suntem si ce este mai bine pentru noi. Astfel nu vom mai investi pe nimeni cu putere asupra noastra si nu vom mai alimenta noi insine sistemul cu propria noastra energie. Ca urmare a acestor schimbari individuale se va putea produce slabirea sistemului, care va beneficia de din ce in ce mai putina energie. La un moment dat se va produce un punct critic, care va duce la posibilitatea schimbarii profunde la nivelul constiintei si constientei colective.

Am sa dau un singur exemplu pentru a intelege mecanismele manipularii si auto-manipularii. Noi romanii cam avem obiceiul sa ne jucam cu vorbele si nu ne dam seama cum acestea ajung pe nesimtite sa ne influenteze mentalitatea si comportamentul. Este cazul paguboasei ziceri ”capul plecat sabia nu-l taie”. De-a lungul timpului s-a impregnat din ce in ce mai mult in constiinta colectiva si astfel, la nivel individual din ce in ce mai multi au ales sa taca si sa inghita orice. Adica au investit sistemul cu putere de viata si de moarte din toate punctele de vedere asupra propriei fiinte.

A te lasa calcat in picioare, a renunta cu buna stiinta la demnitate, a te tari ca o rama o viata intreaga este de-a dreptul grotesc. Aceasta nu este viata! Cei care accepta asa ceva de fapt nu traiesc, chiar daca isi inchipuie ca astfel supravietuiesc. De fapt este o dubla crima, atat asupra propriei fiinte dar si o vulnerabilizare a constiintei colective.

Ceea ce trebuie inteles este ca a accepta aceasta mizerie, pornind de la prostia ca daca iti pleci capul sabia sistemului nu il taie, de fapt investesti sistemul cu atata putere asupra ta, dar si a celorlalti, incat din chiar primul moment CAPUL PLECAT E DEJA TAIAT!

Intelege, nu uita si invata-i pe cat mai multi – a renunta la demnitate in numele unei asa-zise supravietuiri este egal cu renuntarea la viata, la propria fiinta si vulnerabilizarea constiintei colective!

Aceste schimbari la nivel individual sunt doar primul pas, dar de fapt cel mai important. Din momentul in care il facem nu ne mai aflam in bataia vantului, ne luam destinul in propriile maini. Nu mai acceptam sa gandeasca nimeni in locul nostru, nici judecatile celorlalti dar in acelasi timp trebuie sa renuntam si noi la a-i mai judeca pe altii. Rezultatul va fi disparitia treptata a fricii si temerilor nejustificate.

Cand ajungem la nivelul in care toate gandurile si deciziile sa ne apartina, frica dispare de la sine. Si asta deoarece frica ne copleseste atunci cand, investindu-i pe altii cu putere asupra noastra, devenim vulnerabili din toate punctele de vedere. In primul rand nu ne recunoastem propriile greseli si dam vina pe ceilalti si pe sistemul pe care astfel chiar noi il alimentam. Apoi devenim incapabili sa iertam, deoarece nu putem sa ne iertam pe noi in primul rand. Oricat am proiecta vina asupra altora, in interiorul nostru noi stim ca greseala ne apartine, chiar daca nu vrem sa recunoastem si asta ne macina si na slabeste fiinta in fiecare moment. Iata poarta de intrare a fricilor de orice fel dar si reteta vindecarii lor. In doua cuvinte: discernamant si demnitate!

Alina Moise

O emisiune care la inceput nu imi spunea nimic, desi cu un format interesant si cu o afirmatie cu care sunt total de acord – Romanii au talent! , mi-a adus foarte multa bucurie si speranta in a doua zi de Pasti. Castigatorul a fost o surpriza totala pentru mine. Nu imi place genul hip-hop, dar Adrian Tutu m-a uimit si m-a incantat, in primul rand prin demonstratia pe care a facut-o unei intregi tari ca oricat de greu ti-ar fi, daca vrei – poti cu adevarat si ii poti ajuta si pe altii sa invete lectia. Cuvintele cantecului sau sunt extraordinare, iar prin interpretare le-a conferit o forta care a determinat ceva ce nu as fi crezut ca mai este posibil – mandria de a fi roman a trecut pe primul plan, chiar in fata unor voci ingeresti si unor talente de o diversitate care m-a uimit.
Romania a castigat! si prin aceasta noi oportunitati s-au deschis. Ne-au chinuit, ne-au deznationalizat, ne-au manelizat, dar spiritul nu ni l-au ingenuncheat. Iata raspunsul constiintei colective: suntem aici, suntem romani, nu plecam,suntem mandrii, luptam si putem schimba tot!
Mesajul lui Adrian este deosebit de important, dar si mai important este mesajul celor care l-au ales drept castigator, dupa o asemenea prestatie – romanii incep sa se trezeasca! Intr-adevar s-a mai petrecut inca o minune de Pasti!

Iata mesajul lui Adrian Tutu, un tanar care a muncit de mic si a luat viata in piept dupa ce a ramas orfan de ambii parinti. Un exemplu de curaj, demnitate, modestie, vointa si optimism:

”Realizez ca noi cu totii avem o soarta pe care doar noi o putem vedea schimbata, cu cheia inimii putem descuia o poarta, acolo unde Dumnezeu te mai iarta odata.

Lupta pentru mine, pentru tine, pentru toti . Nu te lega de greutati, arata-ne ca poti! Arata-ne ca tu poti schimba tot! Striga tare – Sunt roman, deci pot!”

Imi doresc din tot sufletul ca Adrian Tutu sa ramana la fel de curat la suflet si de adevarat dupa acest succes si sa reprezinte un real exemplu pentru generatia fiului meu (care il admira si a fost sigur de reusita lui) cat si pentru noi toti.

Sa dea Dumnezeu ca din ce in ce mai multi romani sa dea exemplul personal tuturor celorlalti si impreuna sa contribuim la schimbarea mentalitatii, comportamentului si vietii noastre.

Alina Moise

O alta problema majora, cu care ne confruntam in ultimii 20 de ani este distrugerea solidaritatii si alterarea relatiilor inter-umane. Acest fenomen este vizibil, pornind din interiorul familiilor si pana la nivelul grupurilor si categoriilor sociale. Am permis sa ajungem sa credem, in chiar intimitatea noastra, ca niciun gest nu conteaza, ca orice am face in final noi suntem cei care pierdem si atunci de ce sa ne mai agitam sa incercam sa facem ceva. De aici natiunea noastra a inceput prabusirea in interior. Si am sa incerc sa explic acest fenomen din punctul de vedere al psihologului.

In spiritualitatea romaneasca exista exprimata solidaritatea intr-un fel unic: unire in cuget si-n simtiri. In traducere asta inseamna pe de-o parte solidaritate intre noi toti prin intermediul unui simbol – Romania, pe de alta parte inseamna unitatea in interiorul propriei fiinte (cuget=minte, simtiri=suflet) si cea mai interesanta expresie a adevarului universal: toti suntem unul. Norocul nostru a fost reprezentat de un grup de inaintasi luminati la minte si la suflet, care au reusit sa concretizeze totul in idealul unirii nationale si astfel au daruit  unei  populatii dezorientate si disperate un scop si un ideal, care ii permiteau transformarea intr-o natiune. Iar transformarea unei populatii intr-o natiune reprezenta doar primul pas spre intelegerea apartenentei tuturor la marea familie a omenirii, adica la constiinta unimii.

Din pacate, cei care doresc puterea numai pentru ei nu au putut accepta asa ceva. Secole de-a randul s-au luptat ca populatiile sa nu devina natiuni, iar atunci cand si-au dat seama ca au pierdut batalia s-au gandit sa perverteasca idealul unimii sub denumirea de globalizare.  Idealul unei lumi a natiunilor unite si egale a fost pervertit sub imperiul marii finante mondiale. Desi UE a devenit o realitate, statele componente nu sunt nici unite si cu atat mai putin egale.

In paralel exista o lupta surda impotriva natiunilor:  se incearca si se reuseste din ce in ce mai des sa fie faramitate pe criterii etnice iar cu ajutorul situatiei economice precare se incearca regresul natiunilor chiar mai jos decat la stadiul de populatii.  La noi in tara proiectul regionalizarii exact asta reprezinta si in plus constatam distrugerea simbolului insusi, adica a tot ceea ce inseamna in mentalul colectiv Romania.

Daca vom accepta toate acestea vom pierde totul, inclusiv pe noi insine. Pentru a nu ne pierde pe noi insine avem nevoie de solidaritate. Inca nu este prea tarziu.

Alina Moise

Se apropie Craciunul si trecerea dintre ani. Pregatirile sunt in toi, unde te uiti – agitatie. Din pacate ne pregatim prea mult fata de ce punem pe masa si extrem de putin fata de ce ar trebui sa punem in suflet. Si asa, in loc sa ne bucuram si sa traim spiritul sarbatorilor, totul trece pe langa noi si cu greu ne putem trezi din mahmureala la propriu sau la figurat.

Oare cati dintre noi mai simt cu adevarat bucuria colindelor? Si dintre atatea beculete sclipind in noapte cati mai percepem lumina Nasterii Domnului?

Nu credeti ca ar trebui sa mai simtim si altceva in afara de gustul sarmalelor si piftiilor traditionale?! Sper sa nu fie o intrebare retorica!  Ar cam fi cazul sa inceapa sa inteleaga cat mai multi urmatorul fapt: in timp ce stomacul preia controlul exclusiv sarmanul suflet flamanzeste. Rezultatul – de la o simpla indigestie la o depresie in toata regula.

Haideti sa inchidem cateva ore televizorul si sa ascultam niste colinde. Apoi sa ne bucuram si sa primim Lumina in asteptarea trecerii spre un nou an, in care sa lasam de-o parte relele si supararile anului ce sta sa plece.

Deschide usa sufletului crestine. Sarbatori Luminate !

Alina Moise

Felul in care am ajuns sa traim in Romania nu este imputabil exclusiv politicienilor si celor care ne conduc in general. Avem si noi partea noastra de vina, chiar daca nu prea ne vine la indemana sa recunoastem. Dar daca vom  continua sa tratam totul doar pe un singur nivel va fi o greseala majora, deoarece ar duce orice fel de demers de schimbare tot intr-un punct mort.

Trebuie sa intelegem si sa acceptam deopotriva ca problema reala se afla in mentalitatea noastra si nu doar la nivel social si politic asa cum s-ar putea crede. De aceea, niciun fel de schimbare de natura politica nu va rezolva cauzele degradarii morale si spirituale pe care o traim de mai multe zeci de ani. Adevarata schimbare trebuie operata pe trei niveluri concomitent: individual, in mentalul colectiv si la nivelul constientului colectiv. Este vorba despre un proces de lunga durata, dar fara de care aceasta natiune risca sa nu mai existe. Iar primul pas spre schimbarea mentalitatii este cunoasterea si recunoasterea cauzelor care stau la baza crizei morale, sociale, economice si politce prin care trece Romania acum.

Voi incepe cu ceea ce cred eu ca este radacina tuturor relelor in mentalitatea romaneasca. Este vorba despre faptul ca oamenii au fost invatati sa se indoiasca de ei insisi, ajungand astfel sa se indoiasca de tot si de toate, inclusiv de Dumnezeu. De aceea  nu pot ajunge sa se dezvolte spiritual, alergand toata viata exclusiv dupa o ipotetica realizare materiala. Aceasta mentalitate genereaza dependenta si de aceea oamenii isi cedeaza puterea guvernantilor, pe care in acelasi timp ii detesta, dar si asteapta  totul de la ei. De aici vin si dezamagirea si lipsa de speranta. Iar guvernantii exact pe asta se bazeaza si de aceea incurajeaza prin orice mijloace perpetuarea acestui tip de mentalitate, paguboasa pentru majoritatea oamenilor, dar deosebit de profitabila pentru minoritatea din care ei fac parte.

O alta problema majora o reprezinta situatia prin care oamenii au fost invatati ca sunt indivizi unici dar s-a omis sa li se spuna si faptul ca in acelasi timp fac parte dintr-un intreg. Adevarul ca toti suntem unul a fost omis. Psihologia s-a apropiat de explicarea acestei situatii in aria de expertiza a psihologiei multimilor – fenomenul contagiunii la care este supus un individ in cadrul unei multimi si care nu se mai comporta asa cum se comporta de obicei, ci se poate transforma in ceva diametral opus, in functie de situatia in care este implicata acea multime. De aici teama de multimi a tuturor guvernantilor si incercarea de distrugere a solidaritatii dintre oameni, in paralel cu faramitarea grupurilor si dezbinarea oamenilor care le compun.

Cei care au ca unic scop detinerea puterii in detrimentul celorlalti impun legi si cutume sociale prin care promoveaza separatia si lipsa de transparenta, deoarece cu cat oamenii sunt mai dezbinati si mai insingurati pot fi manipulati mai usor, cu ajutorul propriilor frici si indoieli, in timp ce un grup restrans isi poate face toate jocurile din spatele perdelei de fum.

Din pacate, frica este cel mai mare dusman al nostru, la care se adauga ura. In momentul in care ne este frica de guvernanti si ii mai si uram in acelasi timp se intampla doua lucruri. In primul rand noi pierdem energie si devenim din ce mai slabi, atat din punct de vedere psihic, dar si fizic (de aici starea de sanatate precara, accentuata si de politicile de distrugere deliberata a sistemului sanitar) iar energia pe care noi o pierdem este imediat absorbita de catre ei si intoarsa tot impotriva noastra, prin impunerea unor masuri si mai restrictive. Astfel ne aflam intr-un cerc vicios, din care nu mai putem iesi decat intr-un singur fel. Trebuie sa ne impunem sa avem incredere in fortele proprii, sa ne luam destinul in propriile maini, fara sa asteptam indrumarea sau mila stapanirii, sa fim solidari, sa ne lecuim de frica si sa renuntam la ura. La toate acestea trebuie sa adaugam elementul esential: sa nu ne mai mintim singuri pentru a nu mai accepta sa fim mintiti de cei care ne conduc.

Din momentul in care adevarul va deveni cel mai important lucru pentru noi vom vedea cum perdeaua de fum va incepe sa se destrame. Bineinteles ca asta nu se va petrece peste noapte. Ne vom confrunta cu un proces de mai lunga durata, dar beneficiile se vor face repede observate si astfel vom ajunge sa nu mai acceptam nimic mai putin. Si sa nu uitam faptul ca, cei care ne conduc sunt pana la urma produsul nostru al tuturor si nu degeaba se spune ca fiecare popor isi are conducatorii pe care ii merita.

Alina Moise