Nimeni nu-si explica de ce un provider de internet, caruia nu-i merg foarte bine afacerile, investeste bani intr-o televiziune. Un business care, in mod normal, nu poate aduce prea multi bani intr-o perioada de criza si de scadere semnificativa a sumelor investite de companii in publicitate. Explicatia este insa foarte simpla in cazul RDS & RCS. 10TV a fost creata pentru a fi folosita ca moneda de schimb cu actuala putere, care are nevoie ca de aer de noi canale mediatice in care sa aiba o expunere pozitiva.

Va intrebati probabil cum poate pune presiune pe conducerea companiei de cablu actuala putere? Pai simplu…. o dispozitie legala permite primariilor sa solicite autorizatii de constructie pentru instalarea cablurilor in subteran. Ei bine, iata o aprobare care – atunci cand e facuta in orasele unde sunt primari PD-L – este conditionata de sprijinul mediatic pe care RDS & RCS il poate oferi prin noua televiziune infiintata.

Un alt mijloc de constrangere a companiei il reprezinta si compania de stat Electrica, cu care RDS & RCS are un parteneriat public-privat, prin care Electrica permite intinderea cablurilor pe stalpii companiei. Iar Electrica este o societate controlata politic (evident!) prin numirea de catre putere a directorului general. Deci RCS & RDS se poate trezi, in orice moment, in situatia de a-i fi date jos cablurile de pe stalpii Electrica, si asta chiar inainte sa apuce sa le ingroape.

Nu in ultimul rand, chiar si situatia financiara proasta a RCS & RDS ne poate duce la concluzia ca doar punerea sub “protectia puterii” ii mai poate da companiei un moment de respiro. Nu de alta dar datoriile scadente pot fi foarte usor “refinantate” atunci cand esti prieten cu cine trebuie.
Potrivit Moody’s, in 2011, RCS va inregistra datorii ajunse la maturitate in valoare de 175 milioane de dolari, iar pentru 2012 se mai adauga o suma de 375 milioane de dolari – sume deloc de neglijat asadar.

In concluzie, RCS & RDS devine o trompeta a Partidului Democrat-Liberal, prin 10TV, fiind singura optiune a unei companii avand mari probleme financiare, hartuita de primarii PDL la mana carora se afla pentru eliberarea a tot felul de avize si autorizatii si dependenta de infrastructura Electrica, companie controlata de asemenea de catre PDL.

In ultimul timp guvernul portocaliu in frunte cu Emil Boc ne bombardeaza cu masuri din ce in ce mai aberante.  Daca unele dintre acestea chiar pot starni rasul, altele ar trebui sa ne determine sa facem ceva inainte de a ajunge sa ne apuce plansul.

Boc  ne anunta ca se ocupa de implementarea strategiei privind motorul electric al automobilului electric si ca va dota autostrazile cu prize! Toate bune si frumoase dar despre care autostrazi vorbeste? Ca Berceanu le-a blocat pe toate in faza de proiect. Dar, pre limba bocului cica nu-i bai si ca el tot face prizele. Lasa ca se compenseaza cu prizele pe care le-a taiat Roberta in Camera Deputatilor. Ca doar presa nu circula cu masinuta electrica prin Parlament, iar prizele lui Boc doar pentru asta sunt.

Tot din putul gandirii portocalii descoperim o alta aberatie – fantana cu apometru. Astfel, fiecare agent economic din zona rurala va fi obligat sa-si monteze apometru pe fantana si sa plateasca statului pentru apa folosita din fantana proprie. Cine nu se conformeaza e pasibil de o amendă cuprinsă între 35.000 şi 70.000 de lei. Dar pe Boc nu-l amendeaza nimeni pentru starea de ”bine” din toata tara?

Dar iata ca guvernul incearca sa dreaga busuiocul si da si niste acte normative in care ameninta cu bunastarea. La o asemenea amenintare am ramas cu gura cascata si a trebuit sa respir adanc inainte de a citi tot comunicatul de presa. Si m-am lamurit bustean.  Era vorba doar de bunastarea  porcinelor si pasarilor de curte crescute industrial. Nu-i asa ca bocul isi da intreaga masura a competentei  politico-ideologice? Ne invata ce inseamna manipularea cu blandete a animalelor de ferma. Sa aiba vreo legatura cu ”Ferma animalelor”? Sau gura pacatosului tot despre manipulare rosteste.

Totusi eu inclin sa cred ca platforma-program pedelista e trasa cam cu copy-paste din Orwel si al sau ”1984”. Ordonanta promovata de Ministerul Sanatatii este o dovada clara in acest sens. In Romania daca te imbolnavesti si iti iei concediu medical te trezesti arestat la domiciliu incepand din 15 mai. Asta daca medicul mai are curajul sa-ti dea concediu medical deoarece si el este amenintat cu sanctiuni drastice. Daca totusi medicul isi ia inima in dinti si te trimite in concediu medical trebuie sa te duci direct acasa si nu cumva sa iti vina ideea sa mai iesi pentru ca trebuie sa astepti o delegatie de specialisti avand drept deschizator de drum un politist. Nu ai voie sa te duci nici pana la farmacie sau sa iti cumperi de mancare, trabuie sa platesti vizite la domiciliu daca ai de efectuat un tratament si daca ai ghinionul sa ai nevoie de recuperare trebuie sa investesti intr-o sala de gimnastica medicala la domiciliu. Nu-i asa ca Orwel a fost totusi un mic copil pe langa Boc si gasca lui?

Economia este pe butuci, firmele se inchid cu spor, somerii se inmultesc pe zi ce trece, infrastructura se deterioreaza pana aproape de colaps, oamenii sunt omorati cu zile in spitale din lipsa de fonduri iar pedeleii castiga alegeri partiale pe banda rulanta. Opozitia este aproape sufocata de propriile greseli dar mai ales de presiunea portocalie exercitata prin ANI, DNA si altele asemenea.

Si ca intotdeauna atunci cand romanul nu mai stie pe unde sa scoata camasa, ne apucam sa facem haz de necaz. Ma conformez, ma transform si eu in raspandac si va zic un banc:” Basescu si Boc intr-o barca in largul marii infuriate. Un val puternic rastoarna barca. Intrebare: – Cine scapa? Raspuns: – Romania!”. Dar chiar si in acest caz avem o problema: cine-i convinge sa se urce in barca?

La inceput parea doar incompetenta crasa – un guvern facut pe picior, format din smecheri , tradatori din alte partide si politruci portocalii. Iar incompetenta mai poate fi tratata cumva, chiar daca nu si scuzata, se mai rezolva cu o remaniere, ceva sau chiar cu o schimbare de guvern.

Dar ceea ce se petrece la noi in ultima perioada se numeste distrugere programata. Economia, sanatatea, educatia sunt atacate zilnic prin ordonante sau legi abracadabrante. Guvernarea portocalie s-a urcat cu picioarele pe micii intreprinzatori, pe firava clasa de mijloc, pe pensionari, de fapt cam pe toate categoriile sociale.

Ne confruntam cu inchideri de firme romanesti pe banda rulanta, cu pierderea a din ce in ce mai multe locuri de munca si implicit cu scaderea sau chiar pierderea veniturilor pentru majoritatea populatiei. De aici se ajunge la o accentuare a polarizarii sociale, prin marirea procentajului populatiei supuse riscului de saracie, concomitent cu reducerea politicilor sociale si cu acumularea de resurse si de putere in mainile a din ce in ce mai putini.

Prin politizarea cvasi-totala a majoritatii domeniilor de activitate s-a ajuns la situatia in care rezista doar cei inregimentati in sistemul pedelisto-basescianist si cei foarte bogati si puternici care nu pot fi atinsi atat de usor.

Daca aceasta situatie va continua vor ramane din ce in ce mai putini oameni cu adevarat liberi si stapani pe propriul lor destin care sa isi poata si exprima libertatea de constiinta. Consecintele vor fi devastatoare asupra liberei exprimari, dar mai ales asupra optiunii de vot. Se doreste ca din ce in ce mai multi sa voteze total controlat si sa nu se mire nimeni daca in 2012 majoritatea votantilor care se vor prezenta la vot vor  fi incolonati, cu capetele plecate, infricosati si obligati sa voteze pe cod portocaliu.

Aceasta situatie este tolerata si chiar incurajata din afara tarii atat de mediul politic, cat si de cel economic, deoarece popularii europeni (la care sunt afiliati pedelistii) nu au nici un fel de ideologie si nu acorda niciun fel de asistenta, iar din punct de vedere economic suntem priviti exclusiv ca piata de desfacere. De aceea, inabusirea din fasa a capitalului romanesc este o politica sustinuta din afara cu ajutorul cozilor de topor portocalii.

Din nou am fost pacaliti in asteptarile noastre. Libertatea atat de greu castigata acum douazeci de ani ne este luata  incet dar sigur sub masca democratiei si economiei de piata, pervertite intr-o noua forma de dictatura a bunului plac, intr-o societate de consum. Am crezut ca integrarea in UE ne va ajuta sa evoluam dar se pare ca ne-am inselat amarnic. Noi suntem cei care contribuim financiar la greu si primim in schimb foarte putin din cauza incompetentilor, smecherilor si demolatorilor aflati la putere. Deocamdata  ne-am ales doar cu o titulatura cam goala de continut pentru noi (cetatean european) si cu libera circulatie (limitata de posibilitatile financiare reale si de comportamentul in afara legii al unor conationali mai mult sau mai putin colorati).

Alina Moise

Am urmarit cu mare atentie situatia generata de scandalul ”presedintele bolnav”. Asa ceva numai la noi se poate intampla, intr-o societate bolnava de scenarita si manipulare. In restul lumii, o asemenea situatie este de-a dreptul imposibila, deoarece exista in primul rand o legislatie clara in privinta reglementarii functionarii institutiei sefului statului, iar presa nu inghite prea usor un asemenea tip de manipulare grosiera.

De-a lungul timpului am invatat sa ma intreb – de ce se petrec anumite lucruri, cu ce scop si mai ales cine scoate ceva profit in urma mediatizarii subiectului in cauza?! In acest caz, privitor la starea de sanatate a presedintelui am gasit doua raspunsuri cel putin plauzibile, in functie de realitatea insasi – presedintele este sanatos sau bolnav.

Daca presedintele este sanatos, ceea ce ii doresc din tot sufletul, atunci avem de-a face cu o manipulare mai mult decat interesanta si foarte bine executata in detrimentul presei si al mediului politic. Secretul operatiunii il reprezinta scopul  de a distrage atentia populatiei de la dezastrul vietii de zi cu zi si de la rearanjarea scenei politice conform dorintelor sistemului basescianist. Totul a decurs foarte interesant. S-a pornit de la cateva declaratii ale lui Vadim Tudor si de la un zvon alimentat in soapta si cam pe sub mana de politicieni de prin toate partidele. Au aparut apoi discutii pe forumuri si totul a explodat prin postarile pe blogurile a doi jurnalisti, cu vizibilitate si trafic ridicat pe internet. Desi nu a existat o stire publicata in zona de print, dupa ce scandalul s-a declansat, presa a fost atacata si acuzata la gramada de lipsa de profesionalism. Manipularea si-a atins scopul – presa a mai primit o lovitura, iar populatia a mai uitat putin de intretinerea de 500-700 de lei pe luna, de salariile micsorate, de pensiile impozitate, ba chiar majoritatea l-au cainat pe bietul presedinte bolnav. Si toate astea in timp ce parlamentarii sunt racolati pe banda rulanta de gasca Oprea, spre a intari puterea si a destructura opozitia.

In cazul in care presedintele chiar este bolnav, dar nu atat de grav pe cat s-a zvonit, atunci manipularea este cu atat mai urata, mai bine pusa la punct si executata ca la carte. Exista posibilitatea ca presedintele sa aiba anumite probleme de sanatate, pe care domnia sa, dar mai ales anturajul si cei din partidul sau doresc sa le tina ascunse de ochii opiniei publice. Si uneori cel mai usor sa ascunzi ceva este chiar la vedere! Astfel explicatia devine deosebit de interesanta. Se incepe prin folosirea lui Vadim Tudor – o adevarata sugativa de zvonuri si lansator ”autorizat” de scenarii  aiuritoare. Omul musca momeala si se arunca la inaintare. In paralel se alimenteaza mai pe soptite zvonul printre politicieni si jurnalisti mai mult sau mai putin importanti. Zvonul devine cu atat mai plauzibil, cu cat anumite manifestari ale presedintelui pot sugera o asemenea situatie. In acest caz, dupa mediatizarea excesiva a subiectului se aduce chiar situatia in sine in derizoriu, deci subiectul va putea fi ulterior usor de evitat, iar starea sanatatii presedintelui va putea fi oricand mascata doar prin reamintirea situatiei petrecute in aceste zile. Jurnalistii nu vor mai risca si vor sufla si in iaurt, iar manipulatorii ar putea astfel sa-si desfasoare linistiti activitatea in spatele acestei perdele de fum.

Ambele variante sunt perfect plauzibile, la fel de imorale si mizerabile. Orice om sanatos la cap stie ca nu trebuie sa ia in deradere, la misto sau sa se bucure de starea precara a sanatatii unui semen de-al sau. Din pacate, chiar cel in cauza este cunoscut pentru iesiri de-a dreptul iresponsabile pe acest subiect. Ne amintim cu totii de momentul cand a facut o referire josnica la starea de sanatate a unei ziariste, nerusinarea cu care si-a atacat un contracandidat pe o tema similara legata de situatia sotiei decedate si atacul de dupa acest scandal la sanatatea mogulilor (cand se stie ca unul dintre ei chiar are un handicap fizic). Toate acestea sunt definitorii pentru caracterul cu adevarat bolnav al presedintelui. In ceea ce-i priveste pe cei care s-au bucurat de o posibila problema grava de sanatate a presedintelui ar trebui sa se gandeasca totusi, ca orice fapta de acest gen, tot isi gaseste si o rasplata pe masura intr-o zi.

Indiferent de situatia reala, ceea ce s-a petrecut trebuie sa reprezinte o lectie pentru toti si poate acesta sa fie si un inceput in procesul de vindecare a societatii romanesti grav bolnave de scenarita si manipulare. Sau in varianta pesimista sa ne adancim si mai rau in marasm. Fiecare are posibilitatea de a alege!

Alina Moise

Congresul PSD se dovedeste a fi un spectacol grotesc – urlete si imbranceli, huiduieli si fluieraturi. Scenariul si regia – care este Marian Vanghelie. Show must go on ?

Papusarii sunt tot niste papusi. Acele papusi fara sfori, care la un moment dat ajung sa manuiasca sforile altor papusi.

De fapt e un fel de-a spune ca papusarii nu isi au propriile sfori. Este vorba despre niste sfori invizibile, care se afla in mainile maestrilor papusari. Dar tot sfori sunt. Iar aceia dintre papusari care ignora sau nesocotesc acest fapt, risca sa iasa din lista de inventar a Marelui Teatru de Papusi.

Ce mai poate fi o păpusa care nu mai face parte din recuzita? Nimic !

Uneori si eu ma simt ca o papusa de lemn, recuzita intr-un urias teatru de papusi. Un teatru special. Un teatru in care sforile papusilor sunt legate intre ele. Unele papusi sunt mai sus iar altele mai jos.

Cei cativa maestrii papusari manuiesc sforile. Uneori se mai incurca ei intre ei si sforile intre ele. Atunci, cate o papusa se crede Pinocchio … si refuza sa mai mearga la scoala. Din acel moment nici macar „tata Geppetto” nu o mai poate salva.

Povestea se repeta. Până cand, bietul pretins Pinocchio ajunge fie lemne de foc pentru reincalzirea atmosferei, fie inapoi in sfori. Iar in putinele cazuri fericite, devine copil adevarat. Un copil dragut si destept care poate porni pe lungul drum al învatarii meseriei de papusar. Dar, nu se stie niciodata daca va ajunge intre acei, atat de putini maestrii.

Este un aspirant care isi va pierde pe rand inocenta, prietenii si uneori chiar sufletul. Si iata cum, biata papusa de lemn, care si-a dorit cu atata ardoare sa fie om adevarat, ajunge de piatră. De aceea poate deveni statuie inca din timpul vietii, fara sa mai fie nevoie de cheltuieli suplimentare.

Unii papusari se cred scenaristi. Ei isi inchipuie ca pot sa scrie sau chiar sa se joace cu destinele papusilor din sfori. Sa le faca sa se lupte între ele pentru o sfoara mai bine împletita.

Uneori se lasa iluzia creatiei. Insa, de cele mai multe ori este vorba despre un nou joc. Un altfel de joc al ielelor sau poate mereu acelasi. Vai de cei prinsi în hora lor, papusi sau papusari.

Si nu trebuie scapat din vedere faptul ca, din cand în cand, mai cade victima si cate unul din, este adevarat, putinii maestrii.

Jocul se poate transforma in eliberare sau in tragedie. Depinde de treapta de evolutie a respectivului maestru. Si de sfera de influenta din care acesta face parte.

Alti papusari se cred dirijori. Acestia sunt cei care incearca sa lucreze dupa partitura. Dar au si ei o problema: notele le invata pe parcurs dacă reusesc sa inteleaga masura. Apoi, mai intervin si alte probleme, ca de exemplu, existenta baghetei. Întrebare retorica: ce este un dirijor fara bagheta? Dar un dirijor fara orchestra?

Aici mai poate fi o varianta: papusarul poate deveni dirijor de cor. Numai in cazul in care stie sa lucreze cu mai multe voci. Acesta este unul dintre acei papusari care pot aduce armonie. Dar, este nevoie de o munca titanica pentru a castiga si premii. Pe plan intern si pe plan international.

Multi papusari se cred regizori. De fapt, maestrii. Este numai problema lor. Unii, foarte putini, chiar sunt sau vor ajunge candva. Ceilalti traiesc din iluzii sau au iluzia ca traiesc.

Cine sunt papusarii ?

Cineva-undeva. Aproape tot sau nimic. Unelte ale Marelui Joc.

Alina Moise

O tentatie, o utopie, un drog, o amagire, o energie. Uneori o victorie. Alteori o forta. Acolo unde exista o comunitate umana apar si relatiile de putere. Puterea are si parti bune dar mai ales foarte multe parti rele.

Pe primul plan as situa puterea sufletului omenesc. Aceasta este in conceptia mea adevărata putere, deoarece isi trage seva din forta spiritului. Acel om care se afla in stare de a recunoaste si valorifica această forta, detine cu adevarat puterea. El isi va fi propriul stapan si sfetnic si va avea sansa de a lasa o urma a trecerii sale prin această lume, va fi liber spre a trai cu adevărat fiecare clipa.

Puterea care vine din interior este ca un foc rece care nu se stinge niciodata si nu poate provoca incendii. Detinatorul acestui tip de putere va fi intotdeauna un factor de echilibru,  deoarece el cunoaste ambele fete ale puterii: bine şi rau. De aceea, va avea permanent in minte amarul infrangerii si dulcele gust al victoriei, din propria sa experienta, le va accepta pe amandoua exact asa cum sunt, se va ierta pe sine si pe ceilalti si va invata sa traiasca in echilibru si armonie cu mintea și sinele său, cu lumea si cu tot ceea ce înseamnă viata.

Puterea suprema este autocontrolul. Cel care reuseste sa-si impuna o masura a tuturor lucrurilor obtine prima victorie asupra propriului eu, devenind in mod real unul dintre cei mai puternici oameni din lume. Din nefericire pentru omenire, majoritatea conducatorilor nu fac parte din această categorie, inca!

Astfel ajungem la partea intunecata – setea de putere absoluta. Exista indivizi care efectiv nu pot trai dacă nu isi exercita puterea asupra altor oameni. Din asta se hranesc, reprezentand sursa lor de energie. Este categoria in care se incadreaza cei mai multi dintre actualii conducatori. Dorinta de a detine puterea asupra celorlalti isi are radacinile in inceputurile umanitatii si tot de acolo vine cel mai urat si malefic aspect: tentatia de a detine puterea asupra sufletelor oamenilor si a controlului total asupra fiecarei clipe din viata lor. A dicta cine, daca si cum traieste. A face si desface destine. A distruge tot ceea ce iese din tipar. A mutila si distruge suflete. Detinatorii unei astfel de puteri ascund cel mai teribil si cumplit secret: se cred acel tip de Dumnezeu-pedepsitor, si vor să distruga viata insasi pentru a-si putea crea o lume dupa chipul si asemanarea lor.  Dacă unul dintre ei ajunge in pozitia politica sau economica pe care si-o doreşte, raul este invingator iar insasi esenta vietii se afla in pericol. Iar istoria este plina de asemenea conducatori.

A detine puterea de dragul puterii este o alta varianta. Este vorba de puterea-drog. Indivizii subjugati de ea sunt dependenti de titulaturi, de adoratia maselor, de recunoasterea meritelor si superioritătii fata de ceilalti. Dacă intr-o zi li se iau toate titlurile si nu mai sunt bagati in seama se pot intampla anumite lucruri. Indivizii pot intra în sevraj si atunci sunt in stare de absolut orice pentru a-si primi inapoi onorurile si implicit puterea. In acest caz se pot produce multe nenorociri, cărora le vor cadea prada invariabil cei nevinovati care vor deveni pagube colaterale. Exista si o categorie, destul de redusa numeric, a celor care depasesc perioada critica si reusesc sa se vindece. Acestia sunt recuperabili si chiar pot asigura mai tarziu consultanta de specialitate. Si sa nu uitam ultima categorie, a celor care se sting incet dar foarte dureros in agonia uitarii.

De multe ori puterea este doar o utopie. Uneori oamenilor li se lasa iluzia ca sunt detinatorii puterii. Din pacate, exista destule reguli ale democratiei care se incadreaza in aceasta categorie. De prea multe ori expresii de genul: puterea poporului, puterea opiniei publice, puterea votului, puterea presei, puterea cunoasterii sunt aduse in derizoriu in mod deliberat.

Totusi, pentru a raspunde macar partial intrebarii din titlu este nevoie să facem putina vorbire despre puterea politica, cea care reprezinta imaginea deformata a realitătii conceptului. Este vorba despre o reprezentare mentala realizata pe baza unor perceptii conventionale. Astfel, puterea politică este perceputa ca un rau necesar, in care, la fiecare inceput de ciclu electoral, majoritatea isi pun sperantele de mai bine. De aceea, unii ar putea sa spuna ca puterea politica este o simpla pacaleala, o forma fara fond, un amalgam de idei si promisiuni frumos ambalate si bine prezentate din punct de vedere publicitar. Altii vor da verdictul: utopie. Dar, intotdeauna va veni cineva si va spune raspicat – puterea corupe. Si mai ales în Romania este imposibil sa combati o asemenea afirmatie.

Ecuatia puterii este doar in aparenta greu de rezolvat. Esenta ar fi urmatoarea: puterea reala este autocontrolul. Pentru a obtine victoria asupra propriului eu trebuie sa inveti sa alegi echilibrul. De aceea, ai nevoie de un minim bagaj de cunostinte si experiente de viata. Elementul de baza este sa-ti poti forma eu-l, propria identitate. Urmatorii pasi tin de o mulţime de factori, mai mult sau mai putin controlabili, inclusiv de atmosfera generala din societate. Daca te intelegi si te accepti cu adevarat, sinele tău se va manifesta din ce in ce mai puternic si vei putea depasi orice obstacol. Din momentul in care vei întelege ca Dumnezeu este in tine, va veni si increderea in fortele proprii si de aici echilibrul. Pentru a rezolva ecuatia trebuie aflata cel putin o necunoscuta: cati indivizi din societatea romaneasca detin puterea reala? In functie de acest rezultat putem sa ne raportam la toate celelalte probleme.

Singurul mod de a impiedica excesele puterii politice este existenta, perpetuarea si cresterea puterii reale care exista in stare latenta in sufletul fiecarui individ. In cele din urma, raspunsul nu il putem gasi decat in noi si tine de o dubla alegere: echilibru si autocontrol. Restul este pur si simplu viata.

Alina Moise

Afara viscoleste si in toata tara sunt probleme – trafic de cosmar, autostrazi inchise, localitati izolate, trenuri inghetate (la propriu, cu tot cu calatori). Iar ne-a prins iarna pe nepregatite, ca de fiecare data, nu-i asa ? Oare de ce ? Atunci cand se fac dezbateri pe aceasta tema, fiecare cauta raspunsuri in greselile celorlalti si nicidecum in ograda proprie. Si astfel ajungem la cheia tuturor problemelor noastre si la raspunsul pentru deja eterna intrebare – de ce nu traim bine ?

Acum poate am sa-i sochez pe multi, raspunzand simplu – pentru ca nu suntem pregatiti. Tristul adevar (pe care incercam sa il ascundem in fiecare zi) este ca nu suntem pregatiti sa traim bine. Sa ma explic. Totul porneste de la felul in care ne raportam in plan individual si colectiv la viata insasi, pe axa spatio-temporala, avand drept jaloane – alegerile si deciziile proprii.

Pe intelesul tuturor – noi romanii avem prostul obicei de a ne raporta prea mult la trecut, in timp ce privim cu frica spre viitor. Astfel uitam, evitam sau pur si simplu nu suntem in stare sa traim in prezent. A nu trai in prezent este de fapt egal cu a nu trai. Deoarece nu stim sa traim nu avem cum sa traim bine. Aceasta situatie este generala, ne incadram cu totii in ea – saraci, bogati, simpli cetateni, politicieni, moguli etc.

Nu stim sa alegem si ne amanam atat de mult deciziile incat viata ne este de cele mai multe ori marcata de o totala indecizie. Cand spun ca nu stim sa alegem, nu ma refer doar la genul de alegeri pe care le facem in perioadele electorale, dar tocmai acestea sunt definitorii pentru stilul nostru de gandire si actiune. Noi nu ne comportam rational ci emotional. In loc sa ne gandim la consecintele pe care le poate avea alegerea respectiva asupra vietii noastre, preferam sa actionam exclusiv emotional.

Am sa dau un singur exemplu definitoriu de comportament la vot. In 1996 foarte multi chiriasi din casele nationalizate au ales Conventia Democrata, votand emotional pentru un ideal anticomunist. Acesti oameni nu s-au gandit nciun moment ca votul lor emotional le va afecta propria viata. In platforma Conventiei se regasea un punct foarte important care prevedea tocmai retrocedarea caselor nationalizate. Astfel, votantii idealisti s-au trezit aruncati in strada chiar de cei pe care i-au votat. De fapt, propria lor alegere a fost cea care le-a afectat viata dar, discutand zilele trecute cu unii dintre ei, am constatat ca nici pana azi nu au inteles nimic. Unii au stat la coada si patru ore la sectiile speciale si l-au votat pe ”anticomunistul” Basescu, cel care in calitate de primar general semna cu aceeasi mana ordine de evacuare pentru chiriasii din casele nationalizate si un ordin de repartitie pentru o asemenea casa, in strada Mihaileanu, pentru propria persoana.

De ce facem asemenea alegeri ? Pentru ca de fiecare data ne raportam la ceva general, abstract, chiar daca e ambalat sub forma unui ideal, doar din frica de concret. Daca raportarea noastra s-ar face la ceva cu adevarat concret si palpabil, atunci nu am mai avea posibilitatea de a da vina pe altii cand lucrurile nu ies asa cum ne-am fi dorit.

De fiecare data, cu ocazia momentelor electorale, o parte dintre noi au ales schimbarea, dar inca foarte putini, mult prea putini au ales sa se schimbe pe ei. Si tocmai aici se afla raspunsul la toate intrebarile noastre, mai mult sau mai putin existentiale.

In Romania nu se va putea schimba nimic atata timp cat majoritatea dintre noi refuza sa se schimbe pe ei. Nu vom putea sa traim bine atata timp cat nu vom invata mai intai ce inseamna sa traim si cum sa ii lasam si pe ceilalti sa traiasca in conformitate cu propria alegere. Pana atunci vom continua sa ne plangem de toti si de toate (mai putin de noi), vom face sau vom asculta dezbateri interminabile si vom continua sa ne adaptam si in mod total gresit sa acceptam cu acea nenorocita explicatie – lasa ca merge si asa. Tocmai din cauza asta nu numai ca  nu vom trai mai bine, ci vom ajunge sa nu mai putem trai deloc.

Vestea buna este ca viata insasi va face ajustarile necesare cat de curand si ne va forta sa ne conformam.

Alina Moise