Traian Basescu a tinut azi, in fata Parlamentului, un discurs in care a prezentat situatia actuala si perspectivele Romaniei, vorbind, cu mici inflexiuni (sa zicem din cauza emotiilor, nu pentru ca nu si-ar fi insusit discursul). Astfel, plecand de la ideea “traim bine, dar ne mai merge si prost cateodata”, seful statului a reusit sa sustina, timp de 45 de minute, o analiza despre … nimic.

Cred ca ar fi inutil sa ma incadrez si eu in linia adversarilor politici si sa comentez nimicul de miercuri dimineata din Parlament, asa ca am sa incerc, cat de bine pot, sa ma departez de atitudinea populista a sefului statului si doar sa prezint anumite puncte ale acestui nimic, care mi-au pus putin logica la incercare.

In primul rand, Basescu a tinut sa evidentieze importanta aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, care, considera el, a adus o multime de beneficii poporului roman, sustinand cresterea economica, dezvoltarea etc etc… doar ca “unii cetateni sunt exclusi de la beneficiile aderarii la UE”. Sistemul meu de valori sincer nu poate sa inteleaga aceasta alaturare de fraze cu sens total opus, prezentate insa cu aceeasi valoare de adevar.

In continuare, Basescu aduce vorba de justitia din Romania, elogiind progresele pe care aceasta le-a facut, si cu care UE este de acord (uitand probabil de raportul Comisiei Europene de acum cateva saptamni, care critica vehement mai toate institutiile din Romania). In acest fel, seful statului convinge parlamentarul, prezent cu mic cu mare la discurs, ca justitia din Romania este din ce in ce mai eficienta, doar ca “a devenit pentru multi cetateni un lux”. Pai si normal, nu stiu ce n-au inteles parlamentarii … seful statului considera, ca tot snobul roman, ca valoarea este singura care impune calitatea. Printr-o deductie cat se poate de logica, luxul (valoarea) impune o buna functionare a justitiei (calitate).

Basescu a laudat, de asemenea, mai mult sau mai putin subtil, progresele economice extraordinare facute de Romania (vezi cresterea economica cea mai mare din Europa, reducerea inflatiei, povesti etc etc). De fapt, intr-o viziune personala, alocutiunea sefului statului a fost doar o incercare gimnaziala de a prezenta unui profesor universitar, specializat in finante, mai multe metode de rezolvare a problemelor de economie, cu ajutorul betisoarelor, segmentelor si numaratoarei. Revenind, dupa ce a prezentat, astfel, progresele Romaniei, Basescu a sustinut ca “structura economica a Romaniei este una dintre cele mai inapoiate din UE”, iar “regiunile Romaniei sunt in topul celor mai putin dezvoltate din UE”.

Cred ca nu mai e nevoie sa continui cu aceste diferende personale, pentru ca probabil niciun cititor nu a ajuns pana acest paragraf. E oarecum normal, daca la televizor ne-am obisnuit sa tot vedem discursuri populiste despre nimic, a devenit plictisitor sa mai citesti si comentarii despre discursuri de … nimic. Problema e, si acum am sa adopt o atitudine a romanului de rand, intervievat pentru vreo transmisiune la televizor, problema e, deci, ca in buzunare avem tot … nimic.

In acest an, Romania aliniaza la startul competitiilor europene de fotbal nu mai putin de sapte echipe. Doua in grupele Ligii campionilor si cinci in turul intai al Cupei UEFA. Este un record fara precedent in toata istoria fotbalului in Romania. De aici apar doua intrebari. Cum de s-a reusit acest lucru? si Va putea fi el mentinut? sau, cu alte cuvinte, Ce se va intampla in viitorul apropiat?

Tot mai multi bani investiti in fotbal, in principal de afaceristi, aducerea jucatorilor straini (concurenta) sau un dram de perseverenta sunt principalele motoare ale cresterii din prezent. Este insa aceasta crestere una sustinuta, care sa dureze? Greu de spus. Banii se duc in special catre echipele mari si mai putin catre juniori si copii, de unde se pot alege viitoarele vedete. Mai apoi, cu execptia marilor echipe (Steaua, Dinamo), care pot atrage oricand investitori pe masura, restul echipelor pot fi usor lasate de izbeliste de patroni, care considera ca investitia lor nu mai renteaza. Acestea raman atunci la pomana primariilor si orice urma de performanta dispare.

Ramane de vazut cum se vor descurca cele sapte echipe (CFR Cluj a demonstrat ca se poate). Ceea ce este cert e faptul ca, dupa ani si ani de asteptari, cu elimari prin tururile preliminare, microbistii au acum de ce sa exulte.

Nu pot sa trec cu vederea ceea ce s-a intamplat ieri la deschiderea anului scolar 2008-2009, unde printre zeci de mii de scolari si-au facut aparitia si politicienii dornici sa se laude cu realizarile lor sau pur si simplu sa faca act de prezenta in fata camerelor de luat vederi.
In timp ce copiii stateau in ploaie si cand au intrat in incintele scolilor au ramas dezamagiti ca au gasit la locul lor bancile rupte, usile cazute sau nu au descoperit nicio imbunatatire a grupului sanitar, demnitarii admirau putinele bucati de tavan care mai erau intregi sau cate un scaun care a supravietuit batailor dintre elevi.
Cel mai mult m-a socat declaratia lui Piedone, primarul sectorului 4 care a vizitat o scoala si a prezentat niste termopane care de fapt au fost puse de doua ori, o data din banii publici, dupa care au fost scoase si puse altele, de la o firma privata.
Si in tot acest timp alti copii nici macar nu au cladiri in care sa invete, copii pe care toata lumea ii uita si isi mai aduce aminte de ei in prag de alegeri, cand le dau cadou cate un ghiozdanel sau penar electoral, pe care nu au la ce sa le foloseasca.

Desi volumul este pur fictional, acesta se remarca prin stilul aspru, creand imaginea autentica a unui stat transformat in iad de oamenii insisi, intruchipand totodata o utopie naturala, pastorala si egalitara. Construit pe sablonul unei satire la adresa totalitarismului si a betiei puterii, romanul reprezinta o capodopera de speculatie politica, obligatorie pentru intelegerea istoriei moderne. Intr-o epoca in care identificarile fanatice cu dogmele totalitare au reprezentat o maladiva ispita, George Orwell personifica exemplar eroismul clarviziunii, curajul de a refuza si repudia credintele mitologice si narcoza ideologica. Infrant in versiunile sale seculare, totalitarismul isi cauta refugiul in zonele fanatismului teocratic, iar glorificarea fiintei colective a partidului, pasiunea de a smulge din radacini orice pornire de emancipare, plasmuirea unei noi structuri lingvistice adecvate scopurilor propagandei totalitare abdica in romanul lui Orwell. Ramane insa certitudinea ratiunii, ca substrat al sperantei, convingerea ca solidaritatea, individuala si sociala, poate invinge noaptea totalitara.

Rasfoiam astazi linistita ziarele si mi-au picat ochii pe un articol din Gandul, care anunta ca Romania a ramas fara…ciobani.
Da, da, se pare ca oile nu mai aduc benificii, astfel, ciobanii si-au gasit alte indeletniciri.
Rezultatul: in Sibiu, unde te astepti sa mananci produse de oaie de la mama lor nu mai gasesti decat produsele “contrafacute” din supermarketuri.
Preturile produselor autentice nu sunt nici ele mai prejos, ciobanii sperand sa-si scoata banii dintr-o bucatica de cas sau branza de oaie vanduta: un kil de telemea de oaie 15 lei, cas 30 lei, branza de burduf 40 lei.
Pe de alta parte tot ce inseamna piele si blana reprezinta o pierdere pentru ciobani: un kil de lana 1 leu, iar o piele, cat o sticla de suc.
Nu pot sa inchei altfel decat asa cum scrie la sfarsitul articolului mentionat: “Pana si oile duc dorul lui Ceausescu!”.

Daca in unele tari, precum Romania, cercetarea este sublima dar lipseste cu desavarsire, in altele nivelul frizeaza ridicolul. Cercetatorii danezi au descoperit acum cateva saptamani o noua cauza de imbolnavire de cancer de-a dreptul revolutionara: fumul de tamaie. Credinciosii ortodocsi romani care au citit aceasta stire probabil ca au facut doua cruci largi si au cazut pe ganduri. Sa ramana acasa sau sa mearga in continuare duminica la biserica, riscand sa inhaleze fumul de tamaie raspandit de preot printre credinciosi?

Dupa logica cercetatorilor danezi, propun sa se studieze, asta daca nu s-a facut deja, ce efecte asupra sanatatii credinciosilor au ingenunchiatul in timpul slujbei, apa de botez, fumul de la lumanare sau lumina slaba din biserici.

Revelatia oamenilor de stiinta danezi dau acum un sens mai profund expresiei romanesti “a fugi ca dracul de tamaie”. Stie Necuratul ce stie!

Orice descoperire care avertizeaza asupra pericolelor pe care le prezinta anumite excese din viata noastra cotidiana sau care ajuta persoanele cu probleme fizice este mai mult decat binevenita. Insa atunci cand se ajunge la asemenea descoperiri precum cea a danezilor, nu ne ramane decat sa zambim si sa ne minunam.

Cu totii stim ca media este cel mai agitata in perioada verii, pentru ca stirile senzationale sau reportajele exclusive sunt greu de gasit. E clar, parlamentarii sunt in vacanta, rar mai bazaie cate-o musca pe la tv si la fel de rar se mai intrunesc senatori in vreo sesiune extraordinara. Asa ca televiziunile trebuie sa-si umple spatiul alocat stirilor cu orice tampenii, reportaje stupide, declaratii care n-au nici un sens, chiar daca nu prind interesul niciunei persoane, ce sa mai vorbim de audiente.

In orice caz, problema mass-mediei de a gasi stiri si de a face din tantar armasar nu ramane doar la acest nivel. Sper ca “reportajul” pe care il veti urmari in continuare sa va convinga de acest lucru. Problema mea nu e legata de importanta stirii ca atare, ci de ceea ce ea promoveaza. Asa ca toata lumea este invitata sa petreaca, alaturi de parasute, rebuturi de fete de la tara, ori femei lesinate de caldura. Aflam si ca “imperecherea rromilor” este un proces cat se poate de normal si ca acestia il promoveaza la fiecare balci.

Nu ma intereseaza, sincer, cu ce isi umple fiecare televiziune spatiul de emisie, doar ca in cazul in care, din dorinta de a fi cat mai informat, dai peste niste enormitati de genul asta, este destul de exagerat. Doar filmele violente creeaza controverse pentru televiziunile din Romania, doar ele ar trebui sa fie clasificate, in timp ce o stire de genul acesta poate aparea la televizor, ori pe interenet, gazduita un nume destul de important in sectorul mass-media.

Pana la urma promovam ceea ce avem, dar probabil ca ar trebui sa privim si peste gardul care ne inconjoara sediul… poate mai avem cate ceva de invatat.

video_456346_balci-european–romii-s-au-adunat-la-gagicute–parasute–inghetaturi-si-bautura—vezi-imagini_337797.html

desigur, conditionat. Este aberant ca la sfarsitul verii sa murim de cald. Este aberant sa trecem de la seceta la inundatii cu voiosie natanga. Este aberant sa fim conditionati de aer, care e conditionat de electricitate, care e conditionata de apa, de aerul, de fraierul necesar consumului grotesc al acestei civilizatii ce moare si mai grotesc – de cald; precum acei oameni ce utilizeaza soba prost. Mai rau de-atat – ca niste oameni care fac murdarie in casa si mor inecati in propriul gunoi-. Sau ca un cezar roman inecat cu propria voma.

Critici ca site-urile straine de stiri nu pot fi accesate. Artificii spectaculoase facute pe calculator.  Play-back in timpul ceremoniei de deschidere, pentru ca fetita cu vocea extraordinara si care nu era neaparat cea mai frumoasa fetita de lume nu putea strica imaginea tarii.  Voluntari adusi in tribune pentru a umple scaunele goale care ar fi stricat aceeasi imagine perfecta pe care si-o doresc. Gimnaste medaliate cu aur, suspectate ca au concurat sub varsta permisa.

Acestea sunt doar cateva din controversele privitoare la China aparute pe timpul Olimpiadei de la Beijing.  Ele nu sunt decat petele de pe obrazul unei tari departe de a fi perfecta, pete care se incapataneaza sa iasa la iveala de sub tonele de farduri menite a oferi lumii o imagine perfecta. Tipic pentru liderii comunisti din toata lumea si din toate timpurile, ar spune unii.

Altii insa, trecuti prin decenii de campanii de relatii publice, ar putea sustine ca acestea nu sunt decat erori de campanie. In goana absurda dupa perfectiune, China uita ca aceste incidente, ce ar fi putut fi usor evitate printr-o atenuare a impulsiunilor de megalomanie si printr-o mai mare doza de sinceritate si naturalete in gesturi, ar fi putut fi daca nu transformate in avantaje, cel putin nu atat de ridicole.

Incidente de acest fel au insa sensuri mai largi. Ele dau seama si despre tipul de dezvoltare pe care China il traieste si pe care il idolatrizeaza multe tari occidentale, ai caror lideri inchid voit ochii la ce se intampla in interiorul gigantului asiatic. Crestera spectaculoasa a Chinei este o crestere in cifre, cele in spatele carora se ascund drame ignorate de specialistii in relatii internationale, dar sesizate sporadic de presa. Sute de milioane de oameni exploatati, minoritatile de orice fel omorate sau aruncate in inchisori, presa subjugata. Acestea sunt doar cateva din petele de sub acel obraz mai mare si mai fardat al Chinei, “cea mai mare economie in dezvoltare”, cum este ea numita in analizele economistilor.

Lucrari peste lucrari, doar atata vezi in Bucuresti – cand sunt la munca muncitorii sparg de zor in fata sediului, fac un zgomot de nici nu imi aud gandurile, cand sunt acasa, acelasi lucru.
De dimineata pana seara numai picamere aud…daca va povesteam mai demult faza cu asfaltatul si spartul pentru a se pune niste tevi de gaz, acum am aflat un lucru si mai socant, pentru ca romanii nu se dezic deloc de felul lor de a fi.
Cred ca va mai amintiti de faptul ca toate cablurile care atarna pe cladiri trebuiau bagate sub pamant, pentru ca asa cer normele europene. Ei…atunci inseamna ca stiti ca deja au fost elaborate lucrari in acest sens, iar pe bulevardele principale din Capitala au fost amplasate deja niste tubulaturi speciale pentru cabluri, peste care bineinteles ca s-a turnat asfalt nou.
Problema vine imediat, tubulaturile nu au nicio ramificatie catre blocuri, astfel nu pot fi trase cablurile pe acolo, pentru ca ar duce…Nicaieri.
Si ati ghicit, va fi din nou spart asfaltul cel nou turnat pentru a se reface toate lucrarile.