Ieri un om si-a dat foc in fata Palatului Cotroceni protestand impotriva dictaturii basesciene. Posturile de stiri au dat cate un  breaking-news scurt, invitatii din studio au comentat cate ceva in diagonala si au revenit imediat la ”subiectele arzatoare” obisnuite, presarate si cu cateva ”glumite” care au inveselit atmosfera. Televiziunea ”poporului” a comentat intens prin ”marele salvator” Dan Diaconescu un subiect de ”importanta majora” pentru popor: ultimele peripetii ale criminalului de la Cernavoda. Ziarele de azi nu par defel interesate de omul transformat in torta. Majoritatea trateaza intreaga situatie cu o totala nepasare, din care reiese lipsa elementarei compasiuni, iar aceasta este dovada nivelului de dezumanizare la care s-a ajuns in Romania.

Nu este prima data cand ne confruntam cu fenomenul nepasarii si dezumanizarii, de fapt este la ordinea zilei. Prima data a fost cazul invatatoarei care a stat peste doua luni in greva foamei pentru a apara principiile si primatul legii, apoi tehnicianul de la TVR care s-a aruncat de la balconul Parlamentului protestand astfel impotriva guvernului si ieri pensionarul militar care si-a dat foc in fata palatului prezidential protestand impotriva dictaturii din ce in ce mai vizibile. Acesti oameni nu au facut niste gesturi extreme in urma vreunui dezechilibru psihic sau pentru a obtine avantaje personale! Acesti oameni s-au sacrificat pe ei spre a deveni exemple pentru noi! Ei au transmis mesaje catre cei de la putere, ca asa nu se mai poate! si mesaje catre noi, spre a ne trezi din nepasarea in care ne-a aruncat lupta pentru asa-zisa supravietuire.

Si am sa va intreb: despre ce supravietuire este vorba? O supravietuire cu pretul distrugerii a ceea ce avem cel mai de pret, propriul suflet? Asa ceva nu este posibil! Treziti-va acum! Scuturati-va de nepasare! Iesiti din amortire! Lipsa compasiunii va dezumanizeaza! Daca nu aveti curajul de a face ceva, macar daruiti-le sustinerea voastra celor care isi pun totul, chiar si viata pentru binele tuturor. Ei sunt eroii, exemplele vii de care avem nevoie ca sa ne trezim. Macar rugati-va pentru ei daca altceva nu sunteti in stare si astfel va puteti macar salva sufletul!

Alina Moise

PDL vrea sa ramana vesnic la putere si pentru asta este in stare de absolut orice. Unirea opozitiei i-a determinat sa ia masuri extreme atat in ceea ce priveste zona legislatiei electorale, dar chiar si in aria legislatiei muncii. Planul lor este urmatorul: 1. stiu ca nu mai pot castiga alegerile doar cu metodele din 2008-2009 si de aceea vor schimba regulile jocului in propriul avantaj – introducerea votului prin corespondenta care le va aduce cu siguranta avantajul de care au nevoie pentru a continua opera de distrugere programata a acestei tari; 2. deoarece majoritatea isi exprima nemultumirile si le este teama de o reactie de revolta in masa vor incerca sa guverneze prin frica – schimbarile din Codul Muncii vor duce la o si mai mare instabilitate a locurilor de munca si implicit la frica de a pierde locul de munca – sperand astfel ca majoritatea vor fi prea preocupati de supravietuire pentru a se revolta; 3. pacalirea populatiei cu perdelele de fum ale arestarilor de la vama si altele de genul acesta; 4. inducerea sentimentului de vulnerabilitate si de lupte interne pentru derutarea opozitiei, timp in care se actioneaza intens pentru pregatirea fraudarii alegerilor locale si parlamentare din 2012; 5. reactivarea cartitelor din interiorul partidelor de opozitie pentru discreditarea demersurilor acesteia.

PDL si-a facut foarte bine planurile. A distrus aproape tot ce se mai putea distruge, a saracit populatia aproape la extrem, si-a subordonat resturile mediului de afaceri si in fapt a redus numarul real al oamenilor liberi. Prin toate metodele au insclavizat cat au putut de mult si continua sa o faca fara sa le stea nimeni si nimic in cale. In 2012 la vot se vor prezenta oameni cu capul plecat fortati sa voteze ceea ce li se dicteaza ca sa nu-si piarda locurile de munca. Acestora li se vor adauga voturile prin corespondenta ”rezolvate” de serviciile portocalii si furaciunile deja clasice, plus voturile cumparate pe aproape nimic.

Daca opozitia nu face nimic concret pentru stoparea sclaviei inseamna fie ca se imbata cu apa rece a sondajelor, fie ca se complace in situatie si doar spera sa culeaga frimiturile de la masa portocalie.

Alina Moise

Actiunile marinarului din ultimele zile mi-au reamintit doua proverbe: ”cine sapa groapa altuia, cade singur in ea” si ”cine rade la urma, rade mai bine”.

Dupa lupte seculare marinarul a reusit sa alunge buldogul sau cel putin asa isi inchipuie. De fapt nu a facut decat sa-i dezlege lantul si sa-l lase liber in ograda partidului. Cum nu a avut curajul sa-l alunge cu propria mana s-a folosit de niste intermediari considerati binevoitori (dupa principiul culorii ochilor), precum si de o stratagema ce s-a dovedit a fi castigatoare pentru moment.  Dar pe termen lung, actiunile ultimelor zile il vor prabusi pe marinar, nu in valurile marii, ci chiar in groapa atat de minutios pregatita pentru buldog.

L-am vazut aseara razand, vesel nevoie mare, multumit ca i-au iesit din nou jocurile si a reusit sa mai fraiereasca niste creduli. Ceea ce nu stie (si nici nu ar avea cum sa inteleaga) este ca deja a pierdut! si conform proverbului, cine va rade la urma, va rade mai bine.

Sunt sigura ca in curand poporul asta al nostru va reinvata sa zambeasca si chiar sa rada sanatos, in cele din urma.

Alina Moise

Ne confruntam cu o problema deosebit de grava din cauza mentalitatii noastre: constiinta nationala de victima. Iata cum gandim: totul merge rau din cauza politicienilor care sunt rai si noi nu avem ce face decat sa suportam consecintele. Jelania asta fara sfarsit nu ne va aduce nimic bun. Si nici faptul ca ne lasam manipulati la fiecare pas. Ni se spune in fiecare zi ca din cauza clasei politice am ajuns unde am ajuns iar asta functioneaza ca picatura chinezeasca. Simti cum te apuca lehamitea, te apuci sa dai marunt din buze la adresa tuturor si te adancesti in depresie. Este exact ceea ce se doreste. Sa stai pasiv si deprimat, sa nu mai reactionezi, sa nu mai speri, sa iti fie frica de tot si de toate dar mai ales de ziua de maine. Astfel se poate stapani o tara, cu acordul tacit al locuitorilor ei. In Romania se intampla de ani buni toate astea, la care se adauga povestea cu  capra vecinului. Asa ne lasam pacaliti cel mai usor, de exemplu cand votam in majoritate reducerea numarului de parlamentari cica din motive de economie dar gandind in sinea noastra ca asa le-o platim noi politicienilor aia rai. De fapt nu facem altceva decat sa le facem jocurile celor carora credeam ca le-o platim si tot noi iesim in final in   pierdere.

Haideti sa invatam sa spunem nu. Sa nu ne mai autovictimizam spre a nu mai fi victime sigure. Sa fim atenti si sa nu ne lasam manipulati. Cand sunt alegeri sa mergem la vot si sa votam in cunostinta de cauza. Sa nu ne lasam incolonati sau sa accceptam o galeata sau cativa banuti in schimbul unui vot care ne poate aduce un calvar de minim patru ani. Haideti sa ne schimbam pe noi ca sa putem sa-i ajutam si pe altii sa faca asta si mai ales ca sa ne putem schimba viata in bine. Totul depinde de noi daca vrem sa credem cu adevarat ca este posibil. Si astfel vom putea deveni germenul schimbarii mentalitatii colective si vom inceta sa mai fim victime.

Alina Moise

Pe toate afisele candidatului PDL scrie cu litere de-o schioapa – Basescu pentru Romania – dar de ieri seara fiecare roman ar trebui sa citeasca – un pumn pentru Romania. Din momentul in care a inceput sa fie difuzat acel film, in care Băsescu loveste cu pumnul un copil, orice om cu o doza minima de bun-simt a inteles dimensiunea catastrofala a  gestului incalificabil.

Ne amintim cu totii recentele campanii de presa din Italia la adresa noastra, a romanilor. Am incercat sa ne aparam cum am putut, s-a vorbit despre implicarea politicienilor italieni, ne-am autovictimizat dar imaginea a ramas -noua romanilor ne-a fost lipita eticheta violentei. Dupa ce imaginile incalificabile cu cel care inca  este presedintele Romaniei vor fi facut inconjurul lumii, eticheta violentei va deveni aproape de nedezlipit.

Mi-as dori din tot sufletul ca acele imagini sa fie un trucaj, ca niste profesionisti impartiali sa demonstreze cu probe acest lucru, dar stiu ca este imposibil. Deja copilul lovit atunci, acum adolescent -a declarat (tocmai din Italia! – sic) ca faptul e real si ca nu l-ar fi marcat ce s-a intamplat in 2004. Dar pe noi sigur ne va marca pentru foarte mult timp.

Ce ar mai fi de spus? Un singur lucru, ingrozitor de trist – fiecare popor are conducatorii pe care ii merita. Daca acest individ (al carui nume nu ar mai trebui rostit) va fi cumva reales, atunci cu adevarat niciunul dintre noi nu va mai avea dreptul sa ridice vreodata capul si vom merita orice ni se va spune sau ni se va face, aici in tara sau oriunde in lume.

Alina Moise

Mircea Dinescu a facut multe greseli in cei 20 de ani care au trecut de la momentul 89, dar cine nu a facut? Nu sunt o admiratoare a lui Dinescu, de multe ori chiar m-a enervat dar indiferent ce a facut de-a lungul timpului eu nu am putut sa il uit pe acel Mircea Dinescu din 22 decembrie 1989. Atunci, in acea zi de neuitat, cu nebunia celor 16 ani si dorinta de a schimba lumea, m-am urcat pe un TAB la Piata Romana si am pornit spre Televiziune. Nu eram foarte multi dar eram hotarati rau de tot. La Piata Dorobanti ne-am intalnit cu un barbat tanar tuns scurt si imbracat cu pufoaica. Cineva a spus ca este dizidentul Mircea Dinescu si imediat a fost luat pe sus si urcat pe TAB. La Televiziune el a intrat in istorie iar eu am crezut ca am pus umarul la schimbarea lumii.

In aceste zile, cand sunt depasite toate culmile absurdului, il auzim pe cel care inca este presedintele Romaniei atacandu-i pe cei care in 89 au avut macar curajul sa vorbeasca. Basescu tuna si fulgera impotriva unui Dinescu sau Iliescu, personaje cheie ale evenimentelor de acum 20 de ani. Diferenta este ca atunci si Dinescu si Iliescu au vorbit, pe cand Basescu a tacut.

Cred ca a venit momentul ca acei nebuni care am iesit pe strazi si am vorbit in felul nostru in 21-22 decembrie 1989 sa ne trezim din letargie. Sa uitam vechile ranchiune, sa ne iertam greselile noastre si greselile celorlalti, sa strangem randurile si sa nu-i permitem celui care atunci a tacut sa ne batjocoreasca pe noi si pe cei care nu mai sunt. In momentul in care Dinescu a fost batjocorit de Basescu am fost batjocoriti toti cei care nu am tacut in 89.

Nu trebuie sa mai acceptam batjocura de orice fel. Nu avem dreptul sa tacem, macar din respect pentru cei din cimitirul eroilor. Trebuie sa ne trezim din letargie, sa lasam sila de-o parte si sa spunem STOP, pana nu este prea tarziu. Altfel ne-am chinuit degeaba in acesti 20 de ani.

Alina Moise

Cea mai mare problema cu care ne confruntam in Romania de azi este frica. O simtim cum creste pe zi ce trece, cum isi intinde tentaculele peste viata noastra. Ne afecteaza gandirea, reactiile si deciziile. Frica ne inconjoara, ne patrunde in case prin ecranul televizorului si ni se strecoara perfida in suflet unde incepe rapid sa lucreze incet dar sigur.Ne este frica de situatia economica din ce in ce mai grea, avand in vedere si ce fel de indivizi ne conduc destinele. Frica de somaj ne paralizeaza – ce ne vom face? cu ce vom plati toate angaralele? Si de aceea e si mai grav cand chiar presedintele tarii ne intareste frica prin declaratiile sale! Pensionarul stie ca viata lui depinde de pensia si asa insuficienta si este foarte normal sa ii fie frica daca seful statului ii spune ca s-ar putea sa nu o mai primeasca. Frica de boala nu ne slabeste nici ea – daca nu avem bani cu ce sa ne tratam? Ba, colac peste pupaza ne confruntam si cu epidemia de gripa. Declaratiile din ce in ce mai alarmiste nu fac decat sa induca si mai mult frica. Un stranut sau doar frica de imbolnavire ne poate face prizonieri in propria noastra casa.

Dar ce este frica asta de a ajuns asa de importanta? Ca psiholog stiu ca frica este o tulburare resimtita ca o stare de neliniste, fiind provocata de un pericol real sau imaginar. De cele mai multe ori frica poate fi asociata cu absenta totala sau partiala a controlului asupra unei situatii. Mintea noastra este cea responsabila de fricile noastre si tocmai de aceea trebuie sa fim cu atat mai atenti. Frica ne poate paraliza mintea si ne poate ucide sufletul.Guvernantii nostri au tendinta de a se folosi de fricile noastre. Si daca tot vorbeam de lipsa controlului in ceea ce ne priveste pe noi, frica este chiar instrumentul controlului lor.

Frica este liantul care ii tine impreuna pe guvernanti si de cele mai multe ori este singura ”ratiune” prin care sunt tolerati de cei guvernati. Aici se cer cateva explicatii succinte. Cand ma refer la guvernanti folosesc de fapt un termen generic pentru toate nivelurile de decizie. De foarte multe ori au existat intrebari referitoare la actiunile total deplasate ale unor lideri politici, dar avand in vedere relatiile bazate pe frica si santaj s-ar putea ca nimic sa nu ni se mai para deplasat.

Sa luam un exemplu edificator – situatia candidatului Sorin Oprescu. Atunci cand il auzi rostind apasat si raspicat ca voturile sale se duc in turul II proportie de aproape 90% spre candidatul Traian Basescu, daca esti un simplu cetatean alegator ajungi sa te intrebi – a innebunit lupul? Pai bine frate, cum devine chestiunea asta? Nu i-a luat Basescu mandatul de primar in 2000 cam pe naspa? Nu sistemul basescian a incercat sa-i blocheze candidatura de anul trecut? Nu este el Oprescu candidatul anti-sistem? Alegatorii lui nu sunt cei fara de culoare politica ? Parca asa zicea, nu ? Ei, dar asta e alta poveste. Oprescu are si el un trecut si dupa chiar vorba lui, cine stie cati ”scheleti” i se pot scoate din dulap! Trist dar cat se poate de adevarat. Dar la ce te-ai putea astepta biet alegator naiv ? Cel care a trait in concubinaj politic vanghelian poate trece foarte usor la cel basescian. Adevarul crud si cu atat mai trist este ca Oprescu candideaza pentru Basescu pentru a lua din voturile lui Geoana. De ce ? Poate de frica ”scheletilor” sau/si din dorinta de razbunare pe partidul care nu l-a vrut nici primar nici presedinte.

Frica, frustrarea, dorinta de razbunare sunt motivatii deosebit de puternice in politica romaneasca si in intreaga noastra societate, din pacate. Aceste tare isi au originea in fuga de responsabilitate. La politicieni se vede de la o posta – ei nu sunt niciodata de vina, intotdeauna adversarii sunt cei rai, cei care fura banii poporului sau alegerile etc. Si cum tendinta spre imitatie este larg raspandita pe meleagurile noastre, cetateanul de rand prefera sa traiasca zilnic cu frica in san decat sa incerce sa isi asume responsabilitatea pentru viata sa si a familiei, pentru alegerile si deciziile sale.

Puteti sa traiti murind putin in fiecare zi sau puteti trai cu adevarat clipa de clipa spre a muri o singura data. Si astfel ajungem la chiar esenta fricii – teama de moarte. Iata de ce ii lasam pe altii sa ne conduca viata – ne este atat de teama de moarte, ca ne este frica de viata insasi si astfel uitam sa traim. In concluzie, nu lasati frica sa va controleze viata. Traiti fiecare clipa cu responsabilitate, echilibru si autocontrol. Din momentul in care vom ajunge sa ne controlam frica vom face primul pas spre a putea schimba in bine viata noastra si a familiei noastre si cu cat vom fi mai multi vom putea sa schimbam si societatea in care traim.

Alina Moise