CAPUL PLECAT E DEJA TAIAT! Discernamant si Demnitate!
Trebuie sa ne schimbam fundamental stilul de gandire despre noi insine. Sa avem discernamant in tot ceea ce gandim, privim, ascultam sau citim. Sa nu mai permitem altora sa gandeasca pentru noi si doar sa luam de-a gata, pentru ca astfel permitem de fapt sa fim manipulati sau si mai grav ajungem sa ne auto-manipulam. Atunci cand nu analizam in mod constient situatiile si luam de-a gata ceva de la televizor, doar pentru ca un asa-zis expert a spus-o, gresim fundamental. In acest fel renuntam la o parte importanta din noi si investim cu putere asupra noastra insusi sistemul pe care tot noi il blamam.
Schimbandu-ne mentalitatea ne schimbam viata pas cu pas. Efortul de gandire si de analiza, pe nivelul fiecaruia dintre noi de intelegere, ne va aduce discernamantul in tot si in toate. Vom ajunge treptat sa facem mult mai usor deosebirea intre ceea ce este adevarat, ceea ce doar pare a fi si ceea ce nu este. Orice inceput este greu, dar beneficiile sunt foarte mari. In primul rand ne vom regasi pe noi insine dincolo de mastile sociale create sau acceptate, in urma judecatilor si etichetelor celorlalti. Nu vom mai permite nimanui sa judece in locul nostru cine suntem si ce este mai bine pentru noi. Astfel nu vom mai investi pe nimeni cu putere asupra noastra si nu vom mai alimenta noi insine sistemul cu propria noastra energie. Ca urmare a acestor schimbari individuale se va putea produce slabirea sistemului, care va beneficia de din ce in ce mai putina energie. La un moment dat se va produce un punct critic, care va duce la posibilitatea schimbarii profunde la nivelul constiintei si constientei colective.
Am sa dau un singur exemplu pentru a intelege mecanismele manipularii si auto-manipularii. Noi romanii cam avem obiceiul sa ne jucam cu vorbele si nu ne dam seama cum acestea ajung pe nesimtite sa ne influenteze mentalitatea si comportamentul. Este cazul paguboasei ziceri ”capul plecat sabia nu-l taie”. De-a lungul timpului s-a impregnat din ce in ce mai mult in constiinta colectiva si astfel, la nivel individual din ce in ce mai multi au ales sa taca si sa inghita orice. Adica au investit sistemul cu putere de viata si de moarte din toate punctele de vedere asupra propriei fiinte.
A te lasa calcat in picioare, a renunta cu buna stiinta la demnitate, a te tari ca o rama o viata intreaga este de-a dreptul grotesc. Aceasta nu este viata! Cei care accepta asa ceva de fapt nu traiesc, chiar daca isi inchipuie ca astfel supravietuiesc. De fapt este o dubla crima, atat asupra propriei fiinte dar si o vulnerabilizare a constiintei colective.
Ceea ce trebuie inteles este ca a accepta aceasta mizerie, pornind de la prostia ca daca iti pleci capul sabia sistemului nu il taie, de fapt investesti sistemul cu atata putere asupra ta, dar si a celorlalti, incat din chiar primul moment CAPUL PLECAT E DEJA TAIAT!
Intelege, nu uita si invata-i pe cat mai multi – a renunta la demnitate in numele unei asa-zise supravietuiri este egal cu renuntarea la viata, la propria fiinta si vulnerabilizarea constiintei colective!
Aceste schimbari la nivel individual sunt doar primul pas, dar de fapt cel mai important. Din momentul in care il facem nu ne mai aflam in bataia vantului, ne luam destinul in propriile maini. Nu mai acceptam sa gandeasca nimeni in locul nostru, nici judecatile celorlalti dar in acelasi timp trebuie sa renuntam si noi la a-i mai judeca pe altii. Rezultatul va fi disparitia treptata a fricii si temerilor nejustificate.
Cand ajungem la nivelul in care toate gandurile si deciziile sa ne apartina, frica dispare de la sine. Si asta deoarece frica ne copleseste atunci cand, investindu-i pe altii cu putere asupra noastra, devenim vulnerabili din toate punctele de vedere. In primul rand nu ne recunoastem propriile greseli si dam vina pe ceilalti si pe sistemul pe care astfel chiar noi il alimentam. Apoi devenim incapabili sa iertam, deoarece nu putem sa ne iertam pe noi in primul rand. Oricat am proiecta vina asupra altora, in interiorul nostru noi stim ca greseala ne apartine, chiar daca nu vrem sa recunoastem si asta ne macina si na slabeste fiinta in fiecare moment. Iata poarta de intrare a fricilor de orice fel dar si reteta vindecarii lor. In doua cuvinte: discernamant si demnitate!
Alina Moise