Societatea romaneasca se afla intr-o criza profunda, generalizata si atipica fata de celelalte tari din Uniunea Europeana. Romania este o tara cu o mentalitate aproape imposibil de explicat, deoarece peste dimensiunea psihologica nationala greu de definit si de inteles s-au grevat tarele comunismului si un implant partial reusit de capitalism si democratie. Fostul presedinte al Romaniei, domnul Ion Iliescu a explicat starea de fapt printr-o exprimare plastica si foarte aproape de realitate ”capitalism de cumetrie si democratie originala”.

In Romania criza economica nu poate fi combatuta cu armele clasice deoarece se impleteste foarte strans cu o criza morala, sociala si politica – o criza de sistem, in care chiar identitatea si autoritatea institutiilor statului se clatina din ce in ce mai periculos.

Totul a inceput in perioada comunista, cand acestui popor i-a fost mutilat sufletul. S-a actionat sistematic si ca la carte, prin distrugerea sau pervertirea valorilor in mod direct, fizic, dar mai ales la nivelul  mentalului colectiv. Elitele acestui neam din toate domeniile au fost efectiv decimate in inchisori, prin obligarea la compromis sau prin colaborationism. Foarte multi au fost ucisi sau au zacut ani grei in inchisori, pentru ca mai tarziu sa le fie interzis sa-si manifeste competentele. Oportunistii au preferat colaborationismul pentru a-si salva viata si cariera, dar astfel au participat mai mult sau mai putin voluntar la distrugerea sau pervertirea valorilor, ierarhiilor, moralitatii si chiar a credintei.

Sistemul educational ateist, limitat si puternic indoctrinat din perioada comunista a format generatii de ”oameni noi”. Credinta si traditiile au avut cel mai mult de suferit. Si este stiut ca un om care nu crede cu adevarat in ceva sau macar in cineva este predispus la instabilitate si disconfort psihic si nu isi poate forma o relationare corecta cu ceilalti din punct de vedere moral si spiritual.

Pe acest fond deja existent, stilul de viata din cei douazeci de ani de post-comunism a avut un efect devastator asupra marii majoritati a populatiei total nepregatite pentru confruntarea cu problemele economico-sociale ale capitalismului din ce in ce mai salbatic de la noi.  Astfel au aparut grave probleme in plan psihologic, de cele mai multe ori netratate din lipsa educatiei, a posibilitatilor materiale sau pur si simplu din lipsa increderii in si asa prea putinii specialisti in domeniu.

Totusi, problema cea mai grava cu care se confrunta Romania in aceasta perioada este insa de natura politica. Exista derapaje grave de la principiile democratice si ale separatiei puterilor in stat care trec aproape neobservate de catre partenerii nostri din Uniunea Europeana pe fondul crizei economice generalizate din zona euro si a problemelor cu care se confrunta in particular fiecare stat membru.

De ce am ajuns in acest punct periculos dupa 20 de ani de democratie originala? In primul rand din cauza faptului ca principiile democratice au fost introduse in mod mecanic, artificial, fara un proces real de constientizare si intelegere de catre marea majoritate a populatiei. La noi si societatea civila a fost creata artificial, fie cu sustinere financiara din exterior in prea putine cazuri sau direct de catre mediul politic sau de afaceri din interior exclusiv spre propriul interes.  Cetatenii nu au fost educati cu adevarat in spirit democratic si astfel nu putem vorbi despre o presiune a opiniei publice in acest domeniu. Iar in paralel s-a produs o deteriorare si chiar o distrugere partiala prin subfinantare a sistemului educational institutionalizat de stat, din incompetenta, dezinteres sau politicianism.

Ne-am trezit in anul de gratie 2010 ca nu prea mai avem la ce sa ne raportam. Ierarhia valorilor rasturnata de comunisti prin promovarea incompetentilor pe principiul rotirii cadrelor, a continuat dupa 1989 prin promovarea nonvalorii pe criterii de apartenenta politica in toate guvernarile. Fenomenul de cumparare a diplomelor si chiar a titlurilor stiintifice s-a impletit perfect cu impiedicarea accesului celor cu potential real dar fara bani sau carnet de partid la functii publice sau uneori chiar la educatie.

Criza romaneasca atipica devine astfel marca inregistrata pe fondul lipsei reperelor morale si promovarii nonvalorii in combinatia mortala cu derapajele democratice din ce in ce mai frecvente ale presedintelui si puterii in exercitiu. La toate acestea se adauga incompetenta din zona de decizie economica si lipsa perspectivelor si a sperantei pentru marea majoritate a romanilor.

(Acest material reprezinta contributia mea la revista Scolii Europene Ovidiu Sincai in cadrul participarii la a cincea editie a Universitatii de vara pentru democratie de la Consiliul Europei, Strasbourg 28 iunie – 2 iulie 2010)

Alina Moise