La inceput parea doar incompetenta crasa – un guvern facut pe picior, format din smecheri , tradatori din alte partide si politruci portocalii. Iar incompetenta mai poate fi tratata cumva, chiar daca nu si scuzata, se mai rezolva cu o remaniere, ceva sau chiar cu o schimbare de guvern.

Dar ceea ce se petrece la noi in ultima perioada se numeste distrugere programata. Economia, sanatatea, educatia sunt atacate zilnic prin ordonante sau legi abracadabrante. Guvernarea portocalie s-a urcat cu picioarele pe micii intreprinzatori, pe firava clasa de mijloc, pe pensionari, de fapt cam pe toate categoriile sociale.

Ne confruntam cu inchideri de firme romanesti pe banda rulanta, cu pierderea a din ce in ce mai multe locuri de munca si implicit cu scaderea sau chiar pierderea veniturilor pentru majoritatea populatiei. De aici se ajunge la o accentuare a polarizarii sociale, prin marirea procentajului populatiei supuse riscului de saracie, concomitent cu reducerea politicilor sociale si cu acumularea de resurse si de putere in mainile a din ce in ce mai putini.

Prin politizarea cvasi-totala a majoritatii domeniilor de activitate s-a ajuns la situatia in care rezista doar cei inregimentati in sistemul pedelisto-basescianist si cei foarte bogati si puternici care nu pot fi atinsi atat de usor.

Daca aceasta situatie va continua vor ramane din ce in ce mai putini oameni cu adevarat liberi si stapani pe propriul lor destin care sa isi poata si exprima libertatea de constiinta. Consecintele vor fi devastatoare asupra liberei exprimari, dar mai ales asupra optiunii de vot. Se doreste ca din ce in ce mai multi sa voteze total controlat si sa nu se mire nimeni daca in 2012 majoritatea votantilor care se vor prezenta la vot vor  fi incolonati, cu capetele plecate, infricosati si obligati sa voteze pe cod portocaliu.

Aceasta situatie este tolerata si chiar incurajata din afara tarii atat de mediul politic, cat si de cel economic, deoarece popularii europeni (la care sunt afiliati pedelistii) nu au nici un fel de ideologie si nu acorda niciun fel de asistenta, iar din punct de vedere economic suntem priviti exclusiv ca piata de desfacere. De aceea, inabusirea din fasa a capitalului romanesc este o politica sustinuta din afara cu ajutorul cozilor de topor portocalii.

Din nou am fost pacaliti in asteptarile noastre. Libertatea atat de greu castigata acum douazeci de ani ne este luata  incet dar sigur sub masca democratiei si economiei de piata, pervertite intr-o noua forma de dictatura a bunului plac, intr-o societate de consum. Am crezut ca integrarea in UE ne va ajuta sa evoluam dar se pare ca ne-am inselat amarnic. Noi suntem cei care contribuim financiar la greu si primim in schimb foarte putin din cauza incompetentilor, smecherilor si demolatorilor aflati la putere. Deocamdata  ne-am ales doar cu o titulatura cam goala de continut pentru noi (cetatean european) si cu libera circulatie (limitata de posibilitatile financiare reale si de comportamentul in afara legii al unor conationali mai mult sau mai putin colorati).

Alina Moise

Am urmarit cu mare atentie situatia generata de scandalul ”presedintele bolnav”. Asa ceva numai la noi se poate intampla, intr-o societate bolnava de scenarita si manipulare. In restul lumii, o asemenea situatie este de-a dreptul imposibila, deoarece exista in primul rand o legislatie clara in privinta reglementarii functionarii institutiei sefului statului, iar presa nu inghite prea usor un asemenea tip de manipulare grosiera.

De-a lungul timpului am invatat sa ma intreb – de ce se petrec anumite lucruri, cu ce scop si mai ales cine scoate ceva profit in urma mediatizarii subiectului in cauza?! In acest caz, privitor la starea de sanatate a presedintelui am gasit doua raspunsuri cel putin plauzibile, in functie de realitatea insasi – presedintele este sanatos sau bolnav.

Daca presedintele este sanatos, ceea ce ii doresc din tot sufletul, atunci avem de-a face cu o manipulare mai mult decat interesanta si foarte bine executata in detrimentul presei si al mediului politic. Secretul operatiunii il reprezinta scopul  de a distrage atentia populatiei de la dezastrul vietii de zi cu zi si de la rearanjarea scenei politice conform dorintelor sistemului basescianist. Totul a decurs foarte interesant. S-a pornit de la cateva declaratii ale lui Vadim Tudor si de la un zvon alimentat in soapta si cam pe sub mana de politicieni de prin toate partidele. Au aparut apoi discutii pe forumuri si totul a explodat prin postarile pe blogurile a doi jurnalisti, cu vizibilitate si trafic ridicat pe internet. Desi nu a existat o stire publicata in zona de print, dupa ce scandalul s-a declansat, presa a fost atacata si acuzata la gramada de lipsa de profesionalism. Manipularea si-a atins scopul – presa a mai primit o lovitura, iar populatia a mai uitat putin de intretinerea de 500-700 de lei pe luna, de salariile micsorate, de pensiile impozitate, ba chiar majoritatea l-au cainat pe bietul presedinte bolnav. Si toate astea in timp ce parlamentarii sunt racolati pe banda rulanta de gasca Oprea, spre a intari puterea si a destructura opozitia.

In cazul in care presedintele chiar este bolnav, dar nu atat de grav pe cat s-a zvonit, atunci manipularea este cu atat mai urata, mai bine pusa la punct si executata ca la carte. Exista posibilitatea ca presedintele sa aiba anumite probleme de sanatate, pe care domnia sa, dar mai ales anturajul si cei din partidul sau doresc sa le tina ascunse de ochii opiniei publice. Si uneori cel mai usor sa ascunzi ceva este chiar la vedere! Astfel explicatia devine deosebit de interesanta. Se incepe prin folosirea lui Vadim Tudor – o adevarata sugativa de zvonuri si lansator ”autorizat” de scenarii  aiuritoare. Omul musca momeala si se arunca la inaintare. In paralel se alimenteaza mai pe soptite zvonul printre politicieni si jurnalisti mai mult sau mai putin importanti. Zvonul devine cu atat mai plauzibil, cu cat anumite manifestari ale presedintelui pot sugera o asemenea situatie. In acest caz, dupa mediatizarea excesiva a subiectului se aduce chiar situatia in sine in derizoriu, deci subiectul va putea fi ulterior usor de evitat, iar starea sanatatii presedintelui va putea fi oricand mascata doar prin reamintirea situatiei petrecute in aceste zile. Jurnalistii nu vor mai risca si vor sufla si in iaurt, iar manipulatorii ar putea astfel sa-si desfasoare linistiti activitatea in spatele acestei perdele de fum.

Ambele variante sunt perfect plauzibile, la fel de imorale si mizerabile. Orice om sanatos la cap stie ca nu trebuie sa ia in deradere, la misto sau sa se bucure de starea precara a sanatatii unui semen de-al sau. Din pacate, chiar cel in cauza este cunoscut pentru iesiri de-a dreptul iresponsabile pe acest subiect. Ne amintim cu totii de momentul cand a facut o referire josnica la starea de sanatate a unei ziariste, nerusinarea cu care si-a atacat un contracandidat pe o tema similara legata de situatia sotiei decedate si atacul de dupa acest scandal la sanatatea mogulilor (cand se stie ca unul dintre ei chiar are un handicap fizic). Toate acestea sunt definitorii pentru caracterul cu adevarat bolnav al presedintelui. In ceea ce-i priveste pe cei care s-au bucurat de o posibila problema grava de sanatate a presedintelui ar trebui sa se gandeasca totusi, ca orice fapta de acest gen, tot isi gaseste si o rasplata pe masura intr-o zi.

Indiferent de situatia reala, ceea ce s-a petrecut trebuie sa reprezinte o lectie pentru toti si poate acesta sa fie si un inceput in procesul de vindecare a societatii romanesti grav bolnave de scenarita si manipulare. Sau in varianta pesimista sa ne adancim si mai rau in marasm. Fiecare are posibilitatea de a alege!

Alina Moise

Cam de un an de zile, pe scena politica romaneasca se intampla ceva interesant – se produce o schimbare de generatii, care poate aduce si o schimbare de mentalitate. A inceput la PNL, iar in alegerile prezidentiale Crin Antonescu a confirmat – dar a si speriat in acelasi timp.  O parte a clasei politice a intrat in fibrilatii si in disperare de cauza a inceput sa propavaduiasca pe fata basescianismul. A urmat valul pesedist, coagulat in jurul lui Victor Ponta si de cateva zile, tinerele sperante aparute pe firmament la Partidul Conservator.

Daca in tarile cu traditie democratica, schimbul de generatii se petrece de la sine, fara  multe convulsii, la noi nu este atat de simplu. De aceea, cred ca este chiar necesar un cutremur pe scena politica romaneasca, unul mare, care sa darame tot ce este putred si sa determine reconstructia pe baze mai solide si mai corecte.

In societatile occidentale exista linii de demarcatie foarte bine structurate intre politica-societate civila-mediul de afaceri. Un tanar care se indreapta catre o cariera politica trebuie sa aiba o buna pregatire profesionala si are un drum foarte bine stabilit in cadrul partidului din care alege sa faca parte. El parcurge niste etape, cu reguli foarte clare si daca performeaza merge mai departe, conform planului de cariera ales si acceptat. La noi aproape ca nu exista asa ceva. Totul este un amalgam, fara reguli si fara logica, o mizerie balcanica, alimentata in primul rand din interiorul sistemului aflat deja in putrefactie dar si de anumite medii din afara si care, astazi a ajuns sa poarte si un nume – basescianism.

Crin Antonescu si Victor Ponta sunt doua exceptii – ei au fost ajutati sa-si construiasca niste cariere politice pe modelul occidental, dar in cadrul politico-institutional tipic romanesc. In ceea ce-l priveste pe noul presedinte al PC, Daniel Constantin, el se afla doar la inceput de drum.

Urmeaza Congresul PNL. Daca va fi reconfirmat Crin Antonescu si sper sa se intample acest lucru, basescianismul va mai pierde o batalie, astfel existand sanse reale ca aceasta noua generatie de politicieni sa puna bazele unei schimbari de mentalitate, cu ajutorul experientei liderilor care au stiut sa faca pasul in spate si cu sprijinul familiilor europene din care PSD, PNL si PC fac parte.

Dar basescianismul nu se lasa cu una, cu doua, iar exponentul sau – PDL-ul nu are cum sa se schimbe. Acolo este o colcaiala politicianisto-oportunista, fara nici un fel de ideologie si cu un singur scop – acapararea puterii absolute in plan politico-financiar. La PDL nu exista nici macar ideea unui pan de cariera, deoarece totul este gandit ca un sistem de relatii, bazat pe afaceri si santaj cu dosare. Evolutia PDL devine din ce in ce mai periculoasa pentru intreaga societate romaneasca, deoarece in acest partid afacerile, politicul si societatea civila – formeaza sistemul despre care vorbeam mai inainte. Atunci cand ma refer la societatea civila, in acest context, incerc sa reamintesc faptul ca, foarte multi exponenti ai acesteia au ajuns deputati, senatori sau europarlamentari PDL.

In PSD, PNL si PC, fondatorii acestor partide si unii dintre cei care pot fi denumiti adevarati lideri politici, au stiut in cele din urma sa faca pasul inapoi si au permis noii generatii sa se afirme. Acesata situatie contravine intereselor promotorilor basescianismului, care acum contraataca prin infiintarea de noi partide. Se incearca o lovitura de imagine dar si o posibilitate de a fura din electoratul celor care cel putin incearca sa schimbe sistemul politic actual.

Initial partidul lui Oprea ar fi trebuit sa se afle spre centru-dreapta, iar cel al lui Cosmanca la stanga PSD. Din momentul in care experimentul Geoana a esuat, baietii veseli s-au reorientat rapid si gasca Oprea s-a plasat spre centru-stanga, incercand si o legitimare prin aducerea lui Cristi Diaconescu si Marian Sarbu. Se aplica o tactica de imagine, denumita ”in cascada”, pentru destabilizarea PSD – aproape in fiecare zi mai pleaca unul sau doi la Oprea sau direct la PDL. Probabil nici PNL nu va fi scutit, incepand de saptamana viitoare, daca nu le iese experimentul Orban.

Aceasta strategie nu este neaparat benefica initiatorilor, deoarece si PSD si PNL ar putea sa intoarca totul in propriul beneficiu, daca vor reusi sa gestioneze de asa natura situatia, incat sa foloseasca strategia basescianaista pentru o curatare si reasezare a propriilor structuri, pe baze mai stabile, cu mai multi specialisti si cat mai putini smecheri, oportunisti, inculti sau din categoria baroni.

PSD s-ar putea deschide mai mult si cu adevarat spre intelectuali si noua generatie de oameni mai destupati la minte si ar avea numai de castigat, iar PNL ar putea face o constructie solida pe zona de dreapta cu PC si cu partea din PNTCD inca necontaminata de basescianism. Cu experienta unor lideri precum Ion Iliescu, Adrian Nastase, Emil Constantinescu,Radu Campeanu,  Dan Voiculescu si Gheorghe Ciuhandu, combinata cu prospetimea si forta pe care o pot aduce Victor Ponta, Crin Antonescu si chiar Daniel Constantin – se poate forma o opozitie puternica, bine structurata si coordonata – pentru a contracara excesele si manipularile basescianiste si putand deveni o premiza de schimbare reala a mentalitatii clasei politice si implicit a societatii romanesti in ansamblul sau. Un posibil proiect pentru Romania.

Alina Moise