O tentatie, o utopie, un drog, o amagire, o energie. Uneori o victorie. Alteori o forta. Acolo unde exista o comunitate umana apar si relatiile de putere. Puterea are si parti bune dar mai ales foarte multe parti rele.

Pe primul plan as situa puterea sufletului omenesc. Aceasta este in conceptia mea adevărata putere, deoarece isi trage seva din forta spiritului. Acel om care se afla in stare de a recunoaste si valorifica această forta, detine cu adevarat puterea. El isi va fi propriul stapan si sfetnic si va avea sansa de a lasa o urma a trecerii sale prin această lume, va fi liber spre a trai cu adevărat fiecare clipa.

Puterea care vine din interior este ca un foc rece care nu se stinge niciodata si nu poate provoca incendii. Detinatorul acestui tip de putere va fi intotdeauna un factor de echilibru,  deoarece el cunoaste ambele fete ale puterii: bine şi rau. De aceea, va avea permanent in minte amarul infrangerii si dulcele gust al victoriei, din propria sa experienta, le va accepta pe amandoua exact asa cum sunt, se va ierta pe sine si pe ceilalti si va invata sa traiasca in echilibru si armonie cu mintea și sinele său, cu lumea si cu tot ceea ce înseamnă viata.

Puterea suprema este autocontrolul. Cel care reuseste sa-si impuna o masura a tuturor lucrurilor obtine prima victorie asupra propriului eu, devenind in mod real unul dintre cei mai puternici oameni din lume. Din nefericire pentru omenire, majoritatea conducatorilor nu fac parte din această categorie, inca!

Astfel ajungem la partea intunecata – setea de putere absoluta. Exista indivizi care efectiv nu pot trai dacă nu isi exercita puterea asupra altor oameni. Din asta se hranesc, reprezentand sursa lor de energie. Este categoria in care se incadreaza cei mai multi dintre actualii conducatori. Dorinta de a detine puterea asupra celorlalti isi are radacinile in inceputurile umanitatii si tot de acolo vine cel mai urat si malefic aspect: tentatia de a detine puterea asupra sufletelor oamenilor si a controlului total asupra fiecarei clipe din viata lor. A dicta cine, daca si cum traieste. A face si desface destine. A distruge tot ceea ce iese din tipar. A mutila si distruge suflete. Detinatorii unei astfel de puteri ascund cel mai teribil si cumplit secret: se cred acel tip de Dumnezeu-pedepsitor, si vor să distruga viata insasi pentru a-si putea crea o lume dupa chipul si asemanarea lor.  Dacă unul dintre ei ajunge in pozitia politica sau economica pe care si-o doreşte, raul este invingator iar insasi esenta vietii se afla in pericol. Iar istoria este plina de asemenea conducatori.

A detine puterea de dragul puterii este o alta varianta. Este vorba de puterea-drog. Indivizii subjugati de ea sunt dependenti de titulaturi, de adoratia maselor, de recunoasterea meritelor si superioritătii fata de ceilalti. Dacă intr-o zi li se iau toate titlurile si nu mai sunt bagati in seama se pot intampla anumite lucruri. Indivizii pot intra în sevraj si atunci sunt in stare de absolut orice pentru a-si primi inapoi onorurile si implicit puterea. In acest caz se pot produce multe nenorociri, cărora le vor cadea prada invariabil cei nevinovati care vor deveni pagube colaterale. Exista si o categorie, destul de redusa numeric, a celor care depasesc perioada critica si reusesc sa se vindece. Acestia sunt recuperabili si chiar pot asigura mai tarziu consultanta de specialitate. Si sa nu uitam ultima categorie, a celor care se sting incet dar foarte dureros in agonia uitarii.

De multe ori puterea este doar o utopie. Uneori oamenilor li se lasa iluzia ca sunt detinatorii puterii. Din pacate, exista destule reguli ale democratiei care se incadreaza in aceasta categorie. De prea multe ori expresii de genul: puterea poporului, puterea opiniei publice, puterea votului, puterea presei, puterea cunoasterii sunt aduse in derizoriu in mod deliberat.

Totusi, pentru a raspunde macar partial intrebarii din titlu este nevoie să facem putina vorbire despre puterea politica, cea care reprezinta imaginea deformata a realitătii conceptului. Este vorba despre o reprezentare mentala realizata pe baza unor perceptii conventionale. Astfel, puterea politică este perceputa ca un rau necesar, in care, la fiecare inceput de ciclu electoral, majoritatea isi pun sperantele de mai bine. De aceea, unii ar putea sa spuna ca puterea politica este o simpla pacaleala, o forma fara fond, un amalgam de idei si promisiuni frumos ambalate si bine prezentate din punct de vedere publicitar. Altii vor da verdictul: utopie. Dar, intotdeauna va veni cineva si va spune raspicat – puterea corupe. Si mai ales în Romania este imposibil sa combati o asemenea afirmatie.

Ecuatia puterii este doar in aparenta greu de rezolvat. Esenta ar fi urmatoarea: puterea reala este autocontrolul. Pentru a obtine victoria asupra propriului eu trebuie sa inveti sa alegi echilibrul. De aceea, ai nevoie de un minim bagaj de cunostinte si experiente de viata. Elementul de baza este sa-ti poti forma eu-l, propria identitate. Urmatorii pasi tin de o mulţime de factori, mai mult sau mai putin controlabili, inclusiv de atmosfera generala din societate. Daca te intelegi si te accepti cu adevarat, sinele tău se va manifesta din ce in ce mai puternic si vei putea depasi orice obstacol. Din momentul in care vei întelege ca Dumnezeu este in tine, va veni si increderea in fortele proprii si de aici echilibrul. Pentru a rezolva ecuatia trebuie aflata cel putin o necunoscuta: cati indivizi din societatea romaneasca detin puterea reala? In functie de acest rezultat putem sa ne raportam la toate celelalte probleme.

Singurul mod de a impiedica excesele puterii politice este existenta, perpetuarea si cresterea puterii reale care exista in stare latenta in sufletul fiecarui individ. In cele din urma, raspunsul nu il putem gasi decat in noi si tine de o dubla alegere: echilibru si autocontrol. Restul este pur si simplu viata.

Alina Moise