Afara viscoleste si in toata tara sunt probleme – trafic de cosmar, autostrazi inchise, localitati izolate, trenuri inghetate (la propriu, cu tot cu calatori). Iar ne-a prins iarna pe nepregatite, ca de fiecare data, nu-i asa ? Oare de ce ? Atunci cand se fac dezbateri pe aceasta tema, fiecare cauta raspunsuri in greselile celorlalti si nicidecum in ograda proprie. Si astfel ajungem la cheia tuturor problemelor noastre si la raspunsul pentru deja eterna intrebare – de ce nu traim bine ?

Acum poate am sa-i sochez pe multi, raspunzand simplu – pentru ca nu suntem pregatiti. Tristul adevar (pe care incercam sa il ascundem in fiecare zi) este ca nu suntem pregatiti sa traim bine. Sa ma explic. Totul porneste de la felul in care ne raportam in plan individual si colectiv la viata insasi, pe axa spatio-temporala, avand drept jaloane – alegerile si deciziile proprii.

Pe intelesul tuturor – noi romanii avem prostul obicei de a ne raporta prea mult la trecut, in timp ce privim cu frica spre viitor. Astfel uitam, evitam sau pur si simplu nu suntem in stare sa traim in prezent. A nu trai in prezent este de fapt egal cu a nu trai. Deoarece nu stim sa traim nu avem cum sa traim bine. Aceasta situatie este generala, ne incadram cu totii in ea – saraci, bogati, simpli cetateni, politicieni, moguli etc.

Nu stim sa alegem si ne amanam atat de mult deciziile incat viata ne este de cele mai multe ori marcata de o totala indecizie. Cand spun ca nu stim sa alegem, nu ma refer doar la genul de alegeri pe care le facem in perioadele electorale, dar tocmai acestea sunt definitorii pentru stilul nostru de gandire si actiune. Noi nu ne comportam rational ci emotional. In loc sa ne gandim la consecintele pe care le poate avea alegerea respectiva asupra vietii noastre, preferam sa actionam exclusiv emotional.

Am sa dau un singur exemplu definitoriu de comportament la vot. In 1996 foarte multi chiriasi din casele nationalizate au ales Conventia Democrata, votand emotional pentru un ideal anticomunist. Acesti oameni nu s-au gandit nciun moment ca votul lor emotional le va afecta propria viata. In platforma Conventiei se regasea un punct foarte important care prevedea tocmai retrocedarea caselor nationalizate. Astfel, votantii idealisti s-au trezit aruncati in strada chiar de cei pe care i-au votat. De fapt, propria lor alegere a fost cea care le-a afectat viata dar, discutand zilele trecute cu unii dintre ei, am constatat ca nici pana azi nu au inteles nimic. Unii au stat la coada si patru ore la sectiile speciale si l-au votat pe ”anticomunistul” Basescu, cel care in calitate de primar general semna cu aceeasi mana ordine de evacuare pentru chiriasii din casele nationalizate si un ordin de repartitie pentru o asemenea casa, in strada Mihaileanu, pentru propria persoana.

De ce facem asemenea alegeri ? Pentru ca de fiecare data ne raportam la ceva general, abstract, chiar daca e ambalat sub forma unui ideal, doar din frica de concret. Daca raportarea noastra s-ar face la ceva cu adevarat concret si palpabil, atunci nu am mai avea posibilitatea de a da vina pe altii cand lucrurile nu ies asa cum ne-am fi dorit.

De fiecare data, cu ocazia momentelor electorale, o parte dintre noi au ales schimbarea, dar inca foarte putini, mult prea putini au ales sa se schimbe pe ei. Si tocmai aici se afla raspunsul la toate intrebarile noastre, mai mult sau mai putin existentiale.

In Romania nu se va putea schimba nimic atata timp cat majoritatea dintre noi refuza sa se schimbe pe ei. Nu vom putea sa traim bine atata timp cat nu vom invata mai intai ce inseamna sa traim si cum sa ii lasam si pe ceilalti sa traiasca in conformitate cu propria alegere. Pana atunci vom continua sa ne plangem de toti si de toate (mai putin de noi), vom face sau vom asculta dezbateri interminabile si vom continua sa ne adaptam si in mod total gresit sa acceptam cu acea nenorocita explicatie – lasa ca merge si asa. Tocmai din cauza asta nu numai ca  nu vom trai mai bine, ci vom ajunge sa nu mai putem trai deloc.

Vestea buna este ca viata insasi va face ajustarile necesare cat de curand si ne va forta sa ne conformam.

Alina Moise

Decembrie 2009. Romania. Saracie, coruptie, hotie, prostie. Alegeri fraudate: voturi cumparate, furate, falsificate, fortate. Capete plecate. Minciuni, amenintari, ura. Tradare, pradare, predare, plecare. Teama, frica, teroare. Fara solutii. Fara speranta.  Somaj, depresie, viroza, nevroza, psihoza. La asa situatie – bravo tie natie!

Romania nu are nicio vina! Noi – da! Pentru ca tacem si ne adaptam. Pentru ca uram mai mult decat iubim. Pentru ca acceptam fenomenul capului plecat. Pentru ca ne roade invidia si ni se potriveste perfect zicala cu bucuria de la moartea caprei vecinului. Pentru ca suntem delasatori si fatarnici. Pentru ca desi cica nu iubim tradarea, in secret ii admiram pe tradatori. Pentru ca facem compromisuri si fugim de responsabilitate. Pentru ca ne plangem de mila si atat. Pentru ca ne vindem pe nimic si pe urma blestemam soarta. Pentru ca nu stim sa traim sau nu suntem in stare si atunci nu-i lasam nici pe altii. Pentru ca permitem sa ne conduca cei mediocri sau chiar cei mai rai dintre noi. Pentru ca in loc sa invatam din greseli, le repetam la infinit.

Cu toate acestea Romania exista – asa trista si ciuruita de nepasarea noastra si de nesimtirea conducatorilor vremelnici – si va exista. Pentru ca ea este dincolo de noi.

Alina Moise

Imi doresc sa ajungem in acel punct in care sa nu mai vorbim de doua sau mai multe Romanii. Sper ca va veni acea zi in care nu vom mai vedea candidati la presedentie care sa ne vorbeasca despre Romania lor. Cred ca este posibil sa ajungem in acel punct in care sa avem o singura Romanie – a bunului simt.

Avem nevoie de o schimbare, dar nu numai in politica. Schimbarea trebuie sa se petreaca in interiorul fiecaruia dintre noi. Nu putem astepta bun-simt de la politicieni daca noi nu ne comportam ca atare in viata de zi cu zi. Atata timp cat comportamentul nostru in sociatate se apropie mai mult de zona nesimtirii, nu ne va deranjea un presedinte nesimtit. Dar si reciproca este valabila – daca vom accepta inca cinci ani un presedinte nesimtit nu mai avem prea multe sanse sa ne schimbam.

Vreau o Romanie in care sa ne putem bucura de viata in fiecare clipa. Din pacate, in acest moment exista aproape exclusiv doar chinul fiecarei clipe pentru viata de zi cu zi, cu prea putine bucurii sau chiar deloc.

Vreau o Romanie in care sa nu ne fie frica – de ziua de maine, de ascultarea telefonului si urmarirea fiecarui pas sau de pierderea slujbei ca urmare a faptului ca nu suntem posesorii unui carnet de membru al partidului aflat la putere.

Vreau o Romanie in care sa nu ne fie teama ca intr-o zi un nenorocit ne-ar putea agresa copilul in mijlocul multimii, fara ca cineva sa ia atitudine, avandu-l drept model chiar pe presedintele tarii.

Vreau o Romanie in care sa putem sa-l alegem pe cel mai bun si nu raul cel mai mic, o Romanie in care sa ne putem exprima opiniile fara teama si fara sa ne trezim cu un hardau de laturi in cap.

Pentru toate acestea ma voi duce duminica la vot, cu speranta ca vor fi cat mai multi romani care vor face astfel primul pas spre o singura Romanie, acea Romanie a bunului simt, care ne va putea ajuta pe fiecare dintre noi sa incepem sa traim cu adevarat. Va fi cel mai frumos cadou de Mos Nicolae, doar daca il meritam.

Alina Moise