Pe toate afisele candidatului PDL scrie cu litere de-o schioapa – Basescu pentru Romania – dar de ieri seara fiecare roman ar trebui sa citeasca – un pumn pentru Romania. Din momentul in care a inceput sa fie difuzat acel film, in care Băsescu loveste cu pumnul un copil, orice om cu o doza minima de bun-simt a inteles dimensiunea catastrofala a  gestului incalificabil.

Ne amintim cu totii recentele campanii de presa din Italia la adresa noastra, a romanilor. Am incercat sa ne aparam cum am putut, s-a vorbit despre implicarea politicienilor italieni, ne-am autovictimizat dar imaginea a ramas -noua romanilor ne-a fost lipita eticheta violentei. Dupa ce imaginile incalificabile cu cel care inca  este presedintele Romaniei vor fi facut inconjurul lumii, eticheta violentei va deveni aproape de nedezlipit.

Mi-as dori din tot sufletul ca acele imagini sa fie un trucaj, ca niste profesionisti impartiali sa demonstreze cu probe acest lucru, dar stiu ca este imposibil. Deja copilul lovit atunci, acum adolescent -a declarat (tocmai din Italia! – sic) ca faptul e real si ca nu l-ar fi marcat ce s-a intamplat in 2004. Dar pe noi sigur ne va marca pentru foarte mult timp.

Ce ar mai fi de spus? Un singur lucru, ingrozitor de trist – fiecare popor are conducatorii pe care ii merita. Daca acest individ (al carui nume nu ar mai trebui rostit) va fi cumva reales, atunci cu adevarat niciunul dintre noi nu va mai avea dreptul sa ridice vreodata capul si vom merita orice ni se va spune sau ni se va face, aici in tara sau oriunde in lume.

Alina Moise

Crin Antonescu reprezinta un castig al acestor alegeri. A dovedit ca este un alt tip de politician, genul care se tine de cuvant si in acelasi timp nu se ascunde dupa cuvinte. Un tip spontan, atat ca discurs politic, cat si in comportament, chiar daca uneori ceea ce face este aproape nepolitic. Crin Antonescu i-a spus un nu hotarat lui Traian Basescu si astfel a adus o raza de speranta celor care isi doresc sa traiasca normal in tara asta, deschizand calea inchegarii unui proiect politic cel putin incurajator pentru societatea romaneasca.

Un castig important al zilei de 22 noiembrie este iesirea romanilor la vot. Atunci cand nimeni nu mai credea in minuni, romanii au dat semnalul ca incep sa se trezeasca si sa lupte cu arma votului si a observatiei atente pentru a limita proportiile fraudei portocalii. Multi s-au transformat in observatori ad-hoc si au semnalat neregulile din procesul de votare, autocarele si microbuzele cu turisti electorali, precum si incercarile de cumparare a voturilor. Au filmat, au fotografiat, au inregistrat, au sesizat si au postat pe internet.

Urmeaza runda finala. Sperantele se indreapta acum spre Mircea Geoana, cel care a dovedit ca a invatat cate ceva in ultimii cinci ani, in timp ce Basescu a pierdut aproape total contactul cu realitatea.In afara smecheriei cu referendumul, actualului presedinte nu i-a iesit nicio manevra. A incercat sa destructureze PSD-ul si PNL-ul dar nu a reusit decat sa ia cate un primar ici si colo si cativa senatori si deputati. Asupra PSD-ului a actionat pe mai multe paliere, culminand cu desprinderea aripii Cosmanca si introducerea lui Oprescu in ecuatia electorala, coroborate cu tradari de genul Ontanu, Oprea sau Simirad si cu manevre interne – gen greva sindicalistului Radoi, declansata special pentru a-i enerva pe bucuresteni si a-i intoarce impotriva lui Mircea Geoana.

Basescu spera la inceputul campaniei sa il contracareze pe Geoana cu Oprescu pentru a intra in turul doi cu Antonescu, pe care il considera slab si usor de batut, neavand in spate un partid puternic. Dar Antonescu s-a dovedit exact invers fata de asteptarile basesciene, PSD-ul nu a fost destructurat, in timp ce Oprescu nu a reusit sa convinga. Planurile portocalii s-au schimbat si astfel a aparut acea declaratie cel putin ciudata a lui Oprescu, precum ca peste 80% dintre alegatorii sai ar vota Basescu in turul 2. Astfel s-a incercat de fapt justificarea viitoarei fraude, deoarece Basescu se baza pe 38-40% in turul 1 si spera ca Oprescu sa obtina 10-12 procente cu care pe 6 decembrie sa poata justifica macar un 51% in fata lui Geoana. Dar romanii i-au dat planurile peste cap, au iesit la vot si au taxat toate smecheriile sale politicianiste. Basescu a luat cu chiu cu vai 32% iar Oprescu s-a situat in marja de eroare, dovedindu-se afstfel ce mare eroare a facut atunci cand a acceptat jocul basescian.

Mircea Geoana are sansa unica de a se desprinde de gruparea Hrebenciuc-Vanghelie cu ajutorul lui Crin Antonescu. Deja de la turul 1 s-a dovedit ca implicarea reala pentru Geoana a celor doi a fost foarte palida, Vanghelie mimand de fapt campania in Bucuresti, unde candidatul PSD s-a situat pe locul trei, iar Hrebenciuc mai mult a incurcat lucrurile si chiar la un moment dat a facut sa para ca Geoana se ferea de confruntarile directe. Crin Antonescu i-a intins mai mult decat o mana lui Mircea Geoana, i-a oferit de fapt posibilitatea de a se desprinde de pietrele de moara din propriul partid. Iar Basescu apropape si-a pecetluit soarta prin atacul furibund la Antonescu, deoarece i-a oferit acestuia justificarea perfecta de a-si mobiliza efectiv electoratul pentru a vota in turul 2 cu Mircea Geoana. Acum totul depinde de capacitatea lui Geoana de a gestiona situatia in interiorul PSD si in propria campanie electorala. Dar indiferent de rezultatul din 6 decembrie, Antonescu a dovedit un fapt incontestabil – cu un Crin se poate face primavara in viata politica romaneasca.

Alina Moise

Mircea Dinescu a facut multe greseli in cei 20 de ani care au trecut de la momentul 89, dar cine nu a facut? Nu sunt o admiratoare a lui Dinescu, de multe ori chiar m-a enervat dar indiferent ce a facut de-a lungul timpului eu nu am putut sa il uit pe acel Mircea Dinescu din 22 decembrie 1989. Atunci, in acea zi de neuitat, cu nebunia celor 16 ani si dorinta de a schimba lumea, m-am urcat pe un TAB la Piata Romana si am pornit spre Televiziune. Nu eram foarte multi dar eram hotarati rau de tot. La Piata Dorobanti ne-am intalnit cu un barbat tanar tuns scurt si imbracat cu pufoaica. Cineva a spus ca este dizidentul Mircea Dinescu si imediat a fost luat pe sus si urcat pe TAB. La Televiziune el a intrat in istorie iar eu am crezut ca am pus umarul la schimbarea lumii.

In aceste zile, cand sunt depasite toate culmile absurdului, il auzim pe cel care inca este presedintele Romaniei atacandu-i pe cei care in 89 au avut macar curajul sa vorbeasca. Basescu tuna si fulgera impotriva unui Dinescu sau Iliescu, personaje cheie ale evenimentelor de acum 20 de ani. Diferenta este ca atunci si Dinescu si Iliescu au vorbit, pe cand Basescu a tacut.

Cred ca a venit momentul ca acei nebuni care am iesit pe strazi si am vorbit in felul nostru in 21-22 decembrie 1989 sa ne trezim din letargie. Sa uitam vechile ranchiune, sa ne iertam greselile noastre si greselile celorlalti, sa strangem randurile si sa nu-i permitem celui care atunci a tacut sa ne batjocoreasca pe noi si pe cei care nu mai sunt. In momentul in care Dinescu a fost batjocorit de Basescu am fost batjocoriti toti cei care nu am tacut in 89.

Nu trebuie sa mai acceptam batjocura de orice fel. Nu avem dreptul sa tacem, macar din respect pentru cei din cimitirul eroilor. Trebuie sa ne trezim din letargie, sa lasam sila de-o parte si sa spunem STOP, pana nu este prea tarziu. Altfel ne-am chinuit degeaba in acesti 20 de ani.

Alina Moise

Din moment ce Traian Basescu, inca prededinte al Romaniei trateaza in bascalie subiectele de care tine viata romanilor, cred ca trebuie sa-l tratam si noi la fel. Propunandu-l pe Negoita nu face altceva decat sa isi bata joc de noi, lungind mandatul guvernului Boc in speranta ca astfel isi va aranja al doilea mandat. Pe cine intereseaza adevarata relatie Basescu-Boc – vizionare placuta.

Sa mai lasam putin incordarea si sa incercam sa facem macar haz de necaz. Candidatii la functia de presedinte ne-au demonstrat ca sunt in stare de orice pentru voturi. Cred ca nu s-ar da in laturi de la un dans…politico-erotic. Cum vi se par zmeii Basescu, Geoana, Antonescu, Oprescu si Vadim intr-o asemenea ipostaza?

Avem o toamna agitata care deja a inceput sa semene a iarna. Acum catva timp Traian ne-a spus ca iarna nu-i ca vara. Ca sa nu ne inghete sufletele de atatea minciuni electorale sa incercam sa privim lucrurile dintr-o alta perspectiva…

Ce blestem pe noi si pe tara asta sa cautam mereu sa alegem raul cel mai mic ? Meritam mai mult. Dar pentru asta trebuie sa ne ducem la vot oricat ne-ar fi de sila si poate data viitoare vom avea sansa sa il alegem pe cel mai bun. Alege tu !

Sa incepem prin a alege un alt presedinte.

Sunt cel putin trei candidati care ne roaga fierbinte sa-i votam. Sa vedem cine e mai bun la rugaciuni.
Sa fie Mircea ?
Sa fie Crin ?
Sau poate Sorin ?

Pe Traian l-au asezat/afisat pedeleii lui la locul ce i-a fost repartizat de Emil Constantinescu…

THE END ?!

Cea mai mare problema cu care ne confruntam in Romania de azi este frica. O simtim cum creste pe zi ce trece, cum isi intinde tentaculele peste viata noastra. Ne afecteaza gandirea, reactiile si deciziile. Frica ne inconjoara, ne patrunde in case prin ecranul televizorului si ni se strecoara perfida in suflet unde incepe rapid sa lucreze incet dar sigur.Ne este frica de situatia economica din ce in ce mai grea, avand in vedere si ce fel de indivizi ne conduc destinele. Frica de somaj ne paralizeaza – ce ne vom face? cu ce vom plati toate angaralele? Si de aceea e si mai grav cand chiar presedintele tarii ne intareste frica prin declaratiile sale! Pensionarul stie ca viata lui depinde de pensia si asa insuficienta si este foarte normal sa ii fie frica daca seful statului ii spune ca s-ar putea sa nu o mai primeasca. Frica de boala nu ne slabeste nici ea – daca nu avem bani cu ce sa ne tratam? Ba, colac peste pupaza ne confruntam si cu epidemia de gripa. Declaratiile din ce in ce mai alarmiste nu fac decat sa induca si mai mult frica. Un stranut sau doar frica de imbolnavire ne poate face prizonieri in propria noastra casa.

Dar ce este frica asta de a ajuns asa de importanta? Ca psiholog stiu ca frica este o tulburare resimtita ca o stare de neliniste, fiind provocata de un pericol real sau imaginar. De cele mai multe ori frica poate fi asociata cu absenta totala sau partiala a controlului asupra unei situatii. Mintea noastra este cea responsabila de fricile noastre si tocmai de aceea trebuie sa fim cu atat mai atenti. Frica ne poate paraliza mintea si ne poate ucide sufletul.Guvernantii nostri au tendinta de a se folosi de fricile noastre. Si daca tot vorbeam de lipsa controlului in ceea ce ne priveste pe noi, frica este chiar instrumentul controlului lor.

Frica este liantul care ii tine impreuna pe guvernanti si de cele mai multe ori este singura ”ratiune” prin care sunt tolerati de cei guvernati. Aici se cer cateva explicatii succinte. Cand ma refer la guvernanti folosesc de fapt un termen generic pentru toate nivelurile de decizie. De foarte multe ori au existat intrebari referitoare la actiunile total deplasate ale unor lideri politici, dar avand in vedere relatiile bazate pe frica si santaj s-ar putea ca nimic sa nu ni se mai para deplasat.

Sa luam un exemplu edificator – situatia candidatului Sorin Oprescu. Atunci cand il auzi rostind apasat si raspicat ca voturile sale se duc in turul II proportie de aproape 90% spre candidatul Traian Basescu, daca esti un simplu cetatean alegator ajungi sa te intrebi – a innebunit lupul? Pai bine frate, cum devine chestiunea asta? Nu i-a luat Basescu mandatul de primar in 2000 cam pe naspa? Nu sistemul basescian a incercat sa-i blocheze candidatura de anul trecut? Nu este el Oprescu candidatul anti-sistem? Alegatorii lui nu sunt cei fara de culoare politica ? Parca asa zicea, nu ? Ei, dar asta e alta poveste. Oprescu are si el un trecut si dupa chiar vorba lui, cine stie cati ”scheleti” i se pot scoate din dulap! Trist dar cat se poate de adevarat. Dar la ce te-ai putea astepta biet alegator naiv ? Cel care a trait in concubinaj politic vanghelian poate trece foarte usor la cel basescian. Adevarul crud si cu atat mai trist este ca Oprescu candideaza pentru Basescu pentru a lua din voturile lui Geoana. De ce ? Poate de frica ”scheletilor” sau/si din dorinta de razbunare pe partidul care nu l-a vrut nici primar nici presedinte.

Frica, frustrarea, dorinta de razbunare sunt motivatii deosebit de puternice in politica romaneasca si in intreaga noastra societate, din pacate. Aceste tare isi au originea in fuga de responsabilitate. La politicieni se vede de la o posta – ei nu sunt niciodata de vina, intotdeauna adversarii sunt cei rai, cei care fura banii poporului sau alegerile etc. Si cum tendinta spre imitatie este larg raspandita pe meleagurile noastre, cetateanul de rand prefera sa traiasca zilnic cu frica in san decat sa incerce sa isi asume responsabilitatea pentru viata sa si a familiei, pentru alegerile si deciziile sale.

Puteti sa traiti murind putin in fiecare zi sau puteti trai cu adevarat clipa de clipa spre a muri o singura data. Si astfel ajungem la chiar esenta fricii – teama de moarte. Iata de ce ii lasam pe altii sa ne conduca viata – ne este atat de teama de moarte, ca ne este frica de viata insasi si astfel uitam sa traim. In concluzie, nu lasati frica sa va controleze viata. Traiti fiecare clipa cu responsabilitate, echilibru si autocontrol. Din momentul in care vom ajunge sa ne controlam frica vom face primul pas spre a putea schimba in bine viata noastra si a familiei noastre si cu cat vom fi mai multi vom putea sa schimbam si societatea in care traim.

Alina Moise