Traian Basescu a tinut azi, in fata Parlamentului, un discurs in care a prezentat situatia actuala si perspectivele Romaniei, vorbind, cu mici inflexiuni (sa zicem din cauza emotiilor, nu pentru ca nu si-ar fi insusit discursul). Astfel, plecand de la ideea “traim bine, dar ne mai merge si prost cateodata”, seful statului a reusit sa sustina, timp de 45 de minute, o analiza despre … nimic.

Cred ca ar fi inutil sa ma incadrez si eu in linia adversarilor politici si sa comentez nimicul de miercuri dimineata din Parlament, asa ca am sa incerc, cat de bine pot, sa ma departez de atitudinea populista a sefului statului si doar sa prezint anumite puncte ale acestui nimic, care mi-au pus putin logica la incercare.

In primul rand, Basescu a tinut sa evidentieze importanta aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, care, considera el, a adus o multime de beneficii poporului roman, sustinand cresterea economica, dezvoltarea etc etc… doar ca “unii cetateni sunt exclusi de la beneficiile aderarii la UE”. Sistemul meu de valori sincer nu poate sa inteleaga aceasta alaturare de fraze cu sens total opus, prezentate insa cu aceeasi valoare de adevar.

In continuare, Basescu aduce vorba de justitia din Romania, elogiind progresele pe care aceasta le-a facut, si cu care UE este de acord (uitand probabil de raportul Comisiei Europene de acum cateva saptamni, care critica vehement mai toate institutiile din Romania). In acest fel, seful statului convinge parlamentarul, prezent cu mic cu mare la discurs, ca justitia din Romania este din ce in ce mai eficienta, doar ca “a devenit pentru multi cetateni un lux”. Pai si normal, nu stiu ce n-au inteles parlamentarii … seful statului considera, ca tot snobul roman, ca valoarea este singura care impune calitatea. Printr-o deductie cat se poate de logica, luxul (valoarea) impune o buna functionare a justitiei (calitate).

Basescu a laudat, de asemenea, mai mult sau mai putin subtil, progresele economice extraordinare facute de Romania (vezi cresterea economica cea mai mare din Europa, reducerea inflatiei, povesti etc etc). De fapt, intr-o viziune personala, alocutiunea sefului statului a fost doar o incercare gimnaziala de a prezenta unui profesor universitar, specializat in finante, mai multe metode de rezolvare a problemelor de economie, cu ajutorul betisoarelor, segmentelor si numaratoarei. Revenind, dupa ce a prezentat, astfel, progresele Romaniei, Basescu a sustinut ca “structura economica a Romaniei este una dintre cele mai inapoiate din UE”, iar “regiunile Romaniei sunt in topul celor mai putin dezvoltate din UE”.

Cred ca nu mai e nevoie sa continui cu aceste diferende personale, pentru ca probabil niciun cititor nu a ajuns pana acest paragraf. E oarecum normal, daca la televizor ne-am obisnuit sa tot vedem discursuri populiste despre nimic, a devenit plictisitor sa mai citesti si comentarii despre discursuri de … nimic. Problema e, si acum am sa adopt o atitudine a romanului de rand, intervievat pentru vreo transmisiune la televizor, problema e, deci, ca in buzunare avem tot … nimic.

Tot e la moda subiectul femeilor in politica, alimentat de zadarnicele chinuri ale dragostei ale Anei Birchall. Chinuri orchestrate de copii seriosi, inca din lunile trecute, accentuate dupa a sa polemica internautica vs. Elena Udrea. Scriam, inainte de scandal, pe un blog – ” Elena Udrea are aparatori vajnici, chiar pe blogul ei, impotriva filosofilor si analistilor ce isi exercita dreptul de a ingropa aripa de dreapta a PCR, asa cum au facut-o in 2004 cu aripa de Cornu a lui Adrian Nastase. Imbatati de aromele paradiziace ale colantilor sinuosi ai gandirii doamnei Udrea, Bibliotecari rataciti prin Alephul torentelor blonde ale politicii dambovitene isi sublimeaza capacitatea linguistica in subtilitati silogistice la fel de balaie.” Un exemplu, aici – http://giconet.blogspot.com/2008/07/rzboiul-birchall-udrea-provocat-de-ura.html”

In acest an, Romania aliniaza la startul competitiilor europene de fotbal nu mai putin de sapte echipe. Doua in grupele Ligii campionilor si cinci in turul intai al Cupei UEFA. Este un record fara precedent in toata istoria fotbalului in Romania. De aici apar doua intrebari. Cum de s-a reusit acest lucru? si Va putea fi el mentinut? sau, cu alte cuvinte, Ce se va intampla in viitorul apropiat?

Tot mai multi bani investiti in fotbal, in principal de afaceristi, aducerea jucatorilor straini (concurenta) sau un dram de perseverenta sunt principalele motoare ale cresterii din prezent. Este insa aceasta crestere una sustinuta, care sa dureze? Greu de spus. Banii se duc in special catre echipele mari si mai putin catre juniori si copii, de unde se pot alege viitoarele vedete. Mai apoi, cu execptia marilor echipe (Steaua, Dinamo), care pot atrage oricand investitori pe masura, restul echipelor pot fi usor lasate de izbeliste de patroni, care considera ca investitia lor nu mai renteaza. Acestea raman atunci la pomana primariilor si orice urma de performanta dispare.

Ramane de vazut cum se vor descurca cele sapte echipe (CFR Cluj a demonstrat ca se poate). Ceea ce este cert e faptul ca, dupa ani si ani de asteptari, cu elimari prin tururile preliminare, microbistii au acum de ce sa exulte.

Nu pot sa trec cu vederea ceea ce s-a intamplat ieri la deschiderea anului scolar 2008-2009, unde printre zeci de mii de scolari si-au facut aparitia si politicienii dornici sa se laude cu realizarile lor sau pur si simplu sa faca act de prezenta in fata camerelor de luat vederi.
In timp ce copiii stateau in ploaie si cand au intrat in incintele scolilor au ramas dezamagiti ca au gasit la locul lor bancile rupte, usile cazute sau nu au descoperit nicio imbunatatire a grupului sanitar, demnitarii admirau putinele bucati de tavan care mai erau intregi sau cate un scaun care a supravietuit batailor dintre elevi.
Cel mai mult m-a socat declaratia lui Piedone, primarul sectorului 4 care a vizitat o scoala si a prezentat niste termopane care de fapt au fost puse de doua ori, o data din banii publici, dupa care au fost scoase si puse altele, de la o firma privata.
Si in tot acest timp alti copii nici macar nu au cladiri in care sa invete, copii pe care toata lumea ii uita si isi mai aduce aminte de ei in prag de alegeri, cand le dau cadou cate un ghiozdanel sau penar electoral, pe care nu au la ce sa le foloseasca.

Nu putem decat sa acceptam cu fruntea in jos ca nici unul din candidatii cu sanse la functia de premier nu ne reprezinta. Mai mult, ne sunt simple caricaturi, chiar daca unul a avut succesuri la BM ori altul a ajuns din manechin vanzator de biciclete facute cadou de prieteni, ca sa i le cumpere inapoi tot ei, cu amuzament de Kafka automobilist. Insa astia sunt nominalizatii. Voi pe cine mizati? Va expun mai jos scenariile in cheie (tragi)comica ale unui amic forumist: ”1. pedelistii castiga alegerile, dar “la mustata”, fapt pentru care nu pot sa formeze o majoritate parlamentara stabila; pesedeii spun ca n-au nici in clin nici in maneca cu ei, liberalii declara ca nu le surade nici o alianta, iar pedalistii si udemeristii sunt prea putini sa formeze o majoritate parlamentara. In consecinta, domnul Goe iese pe sticla si declara ritos ca “ramane cum am stabelit” si il numeste pe Afroditu` prim ministru. Asta este respins de parlament si urmeaza o noua propunere a domnului Goe, probabil un om de incredere din PD. Sa fie oare Bleaga? Ori mai degraba Preda? Lucrurile se indreapta incet-incet spre alegeri anticipate. Atat de incet, incat perioada va dura aproximativ 4 ani! Hahahaha!!!

2. pedelistii pierd (e totuna, chiar daca castiga) la mustata alegerile, si se formeaza o majoritate parlamentara pe scheletul PNL-PSD-UDMR. In acest moment Goe spune ca in scenariul de mai sus “ramane cum am stabelit” si il pune prim ministru pe Afroditu`, care devine astfel victima sigura, in sensul ca e trimis la plimbare cu suturi in tur!! Hahahaha!!
Urmeaza o lunga perioada de negocieri, adica de dat ochii peste cap, de acuze si de scuipati, de lesinuri in direct, de declaratii sforaitoare (daca nu ma pune pe mine prim-ministru, imi retrag grupul parlamentar si fortez, sanchi, alegerile anticipate!), toate acestea urmate de o noua propunere din partea lui Goe, probabil un tehnocrat, care va fi “imbratisat” de toate formatiunile din parlament, care din cauza de prea multe “imbratiseri” va avea tendinta sa se sufoce. Vor urma multe framantari, remanieri si demisii ale unor prim-ministrii prea mari pentru un presedinte atat de meschin! Hahahahaha!! Acest scenariu este cel mai putin convenabil.

3. PDL-ul pierde alegerile la mustata, dar, lovitura de teatru, alianta DA reinvie ca pasarea Phoenix, din propria cenusa, peneleii si pedelistii ajung sa se pupe-n piata`ndependentei, Goe il pune pe Afroditu` prim ministru, si pe Slabiceanu mana lui dreapta. Urmeaza o perioada infloritoare pentru patrie, care va fi cantata de barzii pupini TrU & Co. In acest moment Vantu isi va face o autocritica constructiva si va jura credinta nestramutata boborului, patriei renascute, si bineinteles domnului Goe. In 2009 Goe va castiga la modul triumfal alegerile prezidentiale si purtat pe brate de popularitatea recastigata, va schimba Constitutia, astfel ca din acel moment va face tot ce vrea sternocleidomastoidianul lui!! Va incepe o perioada de liniste pentru el, pentru ca Draga Stolo va ghici ce isi doreste “jupanul” si ii va servi in fiecare dimineata, prin intermediul DNA-ului cate un cap de pesedist la micul dejun! Hahahahaha!! Acest aspect insa o sa-i cauzeze, caci se va ngrasa ca porcul si va crapa rapus de un accident cerebral. Boborul va plange! Madam Udrea va jura ca cu o noapte inainte isi facuse cu prisosinta datoria de “barbat de stat”, iar Draga Stolo va promite boborului ca umbra lui Big Brother va fi de-a pururea printre ei!
Spre gloria sa eterna! Cum bine remarca un hatru de pe-acilea! Hahahaha!!” Tragedie sub comedie, duios, politica romaneasca trecea.

Desi volumul este pur fictional, acesta se remarca prin stilul aspru, creand imaginea autentica a unui stat transformat in iad de oamenii insisi, intruchipand totodata o utopie naturala, pastorala si egalitara. Construit pe sablonul unei satire la adresa totalitarismului si a betiei puterii, romanul reprezinta o capodopera de speculatie politica, obligatorie pentru intelegerea istoriei moderne. Intr-o epoca in care identificarile fanatice cu dogmele totalitare au reprezentat o maladiva ispita, George Orwell personifica exemplar eroismul clarviziunii, curajul de a refuza si repudia credintele mitologice si narcoza ideologica. Infrant in versiunile sale seculare, totalitarismul isi cauta refugiul in zonele fanatismului teocratic, iar glorificarea fiintei colective a partidului, pasiunea de a smulge din radacini orice pornire de emancipare, plasmuirea unei noi structuri lingvistice adecvate scopurilor propagandei totalitare abdica in romanul lui Orwell. Ramane insa certitudinea ratiunii, ca substrat al sperantei, convingerea ca solidaritatea, individuala si sociala, poate invinge noaptea totalitara.

Rasfoiam astazi linistita ziarele si mi-au picat ochii pe un articol din Gandul, care anunta ca Romania a ramas fara…ciobani.
Da, da, se pare ca oile nu mai aduc benificii, astfel, ciobanii si-au gasit alte indeletniciri.
Rezultatul: in Sibiu, unde te astepti sa mananci produse de oaie de la mama lor nu mai gasesti decat produsele “contrafacute” din supermarketuri.
Preturile produselor autentice nu sunt nici ele mai prejos, ciobanii sperand sa-si scoata banii dintr-o bucatica de cas sau branza de oaie vanduta: un kil de telemea de oaie 15 lei, cas 30 lei, branza de burduf 40 lei.
Pe de alta parte tot ce inseamna piele si blana reprezinta o pierdere pentru ciobani: un kil de lana 1 leu, iar o piele, cat o sticla de suc.
Nu pot sa inchei altfel decat asa cum scrie la sfarsitul articolului mentionat: “Pana si oile duc dorul lui Ceausescu!”.

Daca in unele tari, precum Romania, cercetarea este sublima dar lipseste cu desavarsire, in altele nivelul frizeaza ridicolul. Cercetatorii danezi au descoperit acum cateva saptamani o noua cauza de imbolnavire de cancer de-a dreptul revolutionara: fumul de tamaie. Credinciosii ortodocsi romani care au citit aceasta stire probabil ca au facut doua cruci largi si au cazut pe ganduri. Sa ramana acasa sau sa mearga in continuare duminica la biserica, riscand sa inhaleze fumul de tamaie raspandit de preot printre credinciosi?

Dupa logica cercetatorilor danezi, propun sa se studieze, asta daca nu s-a facut deja, ce efecte asupra sanatatii credinciosilor au ingenunchiatul in timpul slujbei, apa de botez, fumul de la lumanare sau lumina slaba din biserici.

Revelatia oamenilor de stiinta danezi dau acum un sens mai profund expresiei romanesti “a fugi ca dracul de tamaie”. Stie Necuratul ce stie!

Orice descoperire care avertizeaza asupra pericolelor pe care le prezinta anumite excese din viata noastra cotidiana sau care ajuta persoanele cu probleme fizice este mai mult decat binevenita. Insa atunci cand se ajunge la asemenea descoperiri precum cea a danezilor, nu ne ramane decat sa zambim si sa ne minunam.