Nu numai Lavinia abereaza muzical, ci si amicul ei de taina Ludovic, intaiul menestrel al Balcanilor, de la care tanara Lavinia lua probabil lectii in deplasarile prin tara. Lectii de canto desigur. Pesemne recitau impreuna scena balcoanelor;), din ”Romeo si Lavinia”, piesa postmoderna a indragostitilor secreti ai Aliantei.. Ce s-o fi ales din balcoanele iubirii lor… de Frumos? O plimbare impreuna – dar nu mana in mana – pe centura politicii…in ranjetele lui Traian.

Lavinia Sandru are realitatea ei. Si in realitatea ei plina de roluri inutile, cum ar fi acela de parasutista, actrita, politician, patriot – cel mai interesant rol este cel de cantareata. Dar asta numai si numai din pricina misoginului accidental Ludovic Orban, dupa cum veti vedea… Ascultati si auziti cat de fals, ca sa nu zic flasc suna soarele Laviniei Sandru.

trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea ca acesta este un blog. si daca tot este un blog hai sa scriu si eu .
de cateva zile( mai multe decat era necesar) toata mass-media este isterizata si isterizeaza in acelasi timp cu acel faimos, infam, dupa mine, caz al incestului. deci nu am de gand sa mai comentez si eu.

asa ca voi scrie despre cum prea-iubitii nostri parlamentari au votat in unanimitate impotriva libertatii de exprimare crezand probabil ca realitatea este un mecanism previzibil, pe care il pot controla astfel incat sa genereze acelasi numar de stiri pozitive si negative. nonsens? normal ca e o intreabare retorica atat timp cat nimeni nu este obligat sa vizioneze “stirile de la ora 5″ dedicate in exclusivitate nu doar psihopatilor, dar si oamenilor “care nu au ce sa faca acasa”, parafrazandu-l pe un clasic in viata. dar idiosincrasia mea nu are legatura doar cu faptul ca niste fiinte sau pseudofiinte intelectuale au crezut ca detin un mijloc extraterestru prin care sa dicteze realitatii sa produca acelasi numar de stiri pozitive si negative, ci si referitor la naivitatea lor copilareasca prin care au crezut ca relativitatea este un concept aplicabil doar in fizica cuantica sau in teorii abstracte. ei bine, nu e asa.

sincer nu cred ca aceasta pozitie reprezinta o consecinta directa a vizionarii unor filme care propovaduiesc crearea unor lumi artificiale, ci o repercursiune tarzie a fenomenului “big- brother” romanizat.
probabil din dorinta de se exonera de incapacitatea de a crea un sistem juridic functional sau a unei culturi civice au considerat ca singura metoda este sa ascunda gunoiul sub pres dupa cum ne-au obisnuit de atatia ani.

si pentru ca acest lucru sa se intample orice sacrifiu este permis. cum ar fii asocierea neobisnuita dintre membrii PRM si PNL. acest hibrid inexorabil a inspaimantat presa si a declansat controverse, dupa cum era si normal. dar aceasta aberatie politica a carei dezbatere ar fii redundanta in oricare tara democratica, pune in pericol libertatea presei din Romania.
acum totul depinde de presedinte. pe a carui luciditate si obiectivitate ne bazam.
in speranta ca mecanismele constitutionale nu vor fii lezate, asteptam invierea sipiritului realitatii si viata lipsita de spaime irationale.

Politistii britanici incearca sa prinda un infractor, care a jefuit o batrana din orasul Pontypool din Tara Galilor, folosind un portret robot care nu-i arata insa fata, datorita faptului ca personajul din ‘desen’ poarta sapca. Totusi, politistii au anuntat ca orice detaliu pe care portretul robot l-ar furniza, oricat de mic, s-ar putea dovedi de mare ajutor.
Oare, ce detalii vor insa politistii britanici? Culoarea si firma sepcii ? Daca aceasta era indreptata mai mult spre stanga, mai mult spre dreapta, sau era pur si simplu pusa pe centru (asta ca sa analizeze si orientarea politica a hotului) ? Daca sapca era cumva vreo replica a unei firme celebre si daca batrana in cauza a fost oarecum derutata de originalitetea chipiului ?
La cat de des ploua in acele zone probabil sapca este un fel de uniforma pentru populatia britanica.
Imi imaginez si cateva scenarii carcotase la adresa respectivului jaf, dar am sa va prezint doar trei.
1. Hotul: Mamaie, ce ai matale in sacosa ?
Batrana: Niste tichete …
H: De ce ?
B: De pensii …
2. H: Mamaie, imi dai toti banii pe care ii ai ?
B: Pana cand ?
H: Pana nu te jefuiesc …
3. H: This is a robbery ! Give me all your money !
B: You can leave your hat on ….

Spaga. Spaga este cuvantul la ordinea zilei, care se foloseste si in domeniul politic, si in administratie, spaga da toata lumea, spaga primeste toata lumea.
Daca trendul spagii este unul ascendent, de ce sa nu se foloseasca de el si elevii?
Pe caldura asta molesitoare, care te impiedica sa-ti mai folosesti neuronii, elevii s-au gandit ca cel mai bine ar fi sa-si asigure nota la Bac si gata.
Problema este ca nu putem vorbi de o spaga in toata regula, caci “protocolul” cum se numeste ea, este folosit din cele mai vechi timpuri.
Asa ca nu stiu cat ar fi de condamnat ce au facut copiii…

Caldura mare monser, caldura mare! A venit vara cu temperaturi ridicate, iar calatoria cu mijloacele de transport in comun, devine un test extrem. Pe langa caldura sufocanta din mijloacele de transport ale RATB, inghesuiala si mirosul intepator de transpiratie al unor cetateni certati cu apa si cu sapunul te face sa iti blestemi zilele. Pe la ora 16, cand ma indrept spe casa, ies si muncitorii din tura, iar pe langa mirosul de transpiratie sunt nevoit sa suport si mirosul de alcool ieftin. Daca as alege sa merg spre casa cu masina proprie, as ajunge acasa in doua ore, desi cu tramvaiul drumul dureaza doar 45 de minute. Oare care este solutia? Cum pot sa ajung acasa intr-o maniera multumitoare? Aceasta este dilema unui bucurestean.

Pentru primul meu post pe acest blog, am sa povestesc o intamplare, aparent dintr`un film prost de comedie de la Hollywood, dar adevarata. Trenul Bucuresti – Craiova este un taram fantastic, probabil datorita prezentei majoritare a locuitorilor celui de-al doilea oras. (dar n`am sa insist prea mult pe asta, pentru ca si eu m-am nascut tot in Craiova). Cred ca toata lumea cunoaste discutiile ieftine, cateodata chiar obositoare din compartimentul plictisitor. Vineri seara am asistat si eu la o discutie de acest gen, iar ocupatia personajelor (tipul fotbalist, tipa top-model) pot sa pariez ca e doar intamplatoare. N-am de gand sa povestesc vreo parte din dezbaterea plina de controverse a celor doi, pentru ca sunt sigur ca as ridica prea multe probleme de natura politica, economica si sociala, deci am sa rezum la finalul ei. Intr-un moment de meditatie asupra dificultatii ultimului subiect abordat, top-modelul se intreaba retoric: “Oare o fi frig afara?” Nu asteapta nici un raspuns si se ridica hotarata sa deschida geamul trenului in miscare. Dupa cateva scancete copilaresti, reuseste sa deschida geamul si scoate firav mana in curentul creat de miscarea trenului…. nu sta prea mult pe ganduri si constatarea ei socheaza tot compartimentul: .. “Vai! Doamne! Ce frig e !!!”….

Promisesem niste reclame. Clicknet au o campanie foarte buna, si inteligenta – cand trebuie – si picanta, – iar asta trebuie tot timpul. Inventivitatea lor imi aminteste de vremurile bune ale ”ardeiului iute”, cand politica avea gust si umor, nefiind – inca – o mascarada autoritarista. De ce oare nu fac si campanie, si consiliere politica cei de la Clicknet? Basescu ar putea fi cine vrea el – dar pe net.. mai departe , varianta pikanta… si oferta pe care am putea-o Noi face politicienilor..

M-a tulburat mai demult aceasta reclama.. geniala. Mai era una la Clicknet, alta la Stella Artois..Reclame in care personajul principal este Destinul. De la mare, mi-am amintit de ea.Si nu uitati, cand va uitati.. un cloue – masinile de pe Calea Victoriei merg in sensul..invers –

Romania eterna nu e una pesimista. E o Romania spiralata, trecand printre tristeti si bucurii, printre disperari si jubilatii, o Romanie cu circumvolutiuni si circularitati. Aceasta Romanie, pe care o uitam printre Vanghelii si Opresti ar trebui sa ne opreasca de la derizoriu sau ridicol. Dar nu si de la politica. Ci.. de la aceasta politica. Uitati ce scrie o romanca, si ascultati ce a cantat un Roman –

si, desigur, in englezeste –

”Superb!Nu mi-am putut tine lacrimile!Sunt atat de mandra de tot ceea ce are tara noastra si cred cu adevarat ca George Enescu ar trebui sa fie printre numnele cele mai mari ale lumii.Rapsodia ,este ,de fiecare data cand o ascult ,fascinanta.”